Toamnă şi zâmbet - de Irina Nedelciu

Din cer se prăvălesc trufaşe
În colorit ameţitor
Alai de frunze majestoase
Într-un decor fermecător

Şi inima îmi bate, tace
De încântarea ce-i în zbor
Lumina ochilor îmi zace
În lacuri calde fără nor.

Iar sufletul îşi pierde ace
Din fracu-i trist primit în dar
Îl vinde toamnei şi se face
Că este iar flăcău hoinar.

Şi uite aşa primesc eu postul
De a privi în toamnă iar
Cu zâmbetul întins ca prostul
Pe faţa-mi albă de gheţar.