Pentru ca nu imi era permis sa te iubesc,
m-am indragostit de umbra ta care cadea
precum malurile peste tot ce inseamna viata;
m-am indragostit de aerul rostogolit
de pe paharul lasat pe masa
pe langa care am trecut
sa-l sarut cu buricul degetului meu.
Si nu-mi e permis decat sa -ti ghicesc
pasii facuti prin multime,
sa ating oamnii de care te lovesti din greseala
nu-mi e permis decat sa ma sufoc in parfumul
sufletului tau in care e imbracata lumea toata
in impletirea trupurilor pe-o muzica aritmica
Stateai in fata mea precum o gaura neagra
unde toate versurile cantecelor imi apuneau
direct in locul unde respiratia-mi intersecta
dorinta...
nu,nu e voie sa ma indragostesc de tine
numai umbra am voie sa mi-o asez pe fata
ca si cum as purta chipul zeului
ce face femeia din coasta unei sticle de tequila
Pentru ca nu-mi era permis sa te iubesc,
m-am infiltrat in seva unui copac din fata
blocului tau,
l-am iubit pan-a inflorit a doua oara
si radacinile lui s-au infipt adanc in pamant
iar trunchiul si-a intins ramurile spre soare...
am simtit cum prin venele mele urca
visele mortilor...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu