Trecând pe drumul dintre Rai şi iad
Din ochii ei ningeau cireşii floare-
„De mine să ai grijă să nu cad...”
Ea îi mustra privirea lui fierbinte,
„De ce te uiţi cu-atâta Dor la mine?
Maria sunt şi nu-mi adu aminte
De şarpele ce-n urma noastră vine!”
E mult de-atunci şi totuşi câteodată
Dinspre Grădină mi se face foame
Şi-aud un glas dojenitor de Tată-
„De faţa mea de ce te-ascunzi, Adame?”
Ea îi mustra privirea lui fierbinte,
„De ce te uiţi cu-atâta Dor la mine?
Maria sunt şi nu-mi adu aminte
De şarpele ce-n urma noastră vine!”
E mult de-atunci şi totuşi câteodată
Dinspre Grădină mi se face foame
Şi-aud un glas dojenitor de Tată-
„De faţa mea de ce te-ascunzi, Adame?”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu