De prepeliţa cea cu glas dulce, dar cam monoton
S-a gândit , prepeliţoiul, într-o noapte
Că nu mai este de bonton
Să-i numere doar ei dunguţele pe spate;
Şi cum prin lan , pe lângă roşii maci
Mai sunt şi altfel de ortaci
Porni draguţul, într-o veselie
Să şi găsească, dar nu orice
Ori, pe-orişicine, pe câmpie!
Una avea pene moi,
Cealalta-mai era cu doi,
A treia la el nu se uită,
Se vede că e mai inculta
Şi nu-l cunoaşte din ziare!
Ei, ei! păi n-o să-i facă zile amare?
Şi porni la vânatoare
Da-n orgoliul lui cel mare
N-a văzut ,pe-o rădăcină
Cine-l aştepta la cină!
A patra, ce-l pândea din umbre
Doar momentul aştepta!
Cum gourmand, ea, îl ştia
Pe loc îi făcu vreo trei tumbe
Şi în tufiş…el se muta!
Că, burta , dacă l-a condus,
Uitând de căntec dulce
Doar în tufiş mai are loc
O, zero, ideal ajuns!!
Că nu mai este de bonton
Să-i numere doar ei dunguţele pe spate;
Şi cum prin lan , pe lângă roşii maci
Mai sunt şi altfel de ortaci
Porni draguţul, într-o veselie
Să şi găsească, dar nu orice
Ori, pe-orişicine, pe câmpie!
Una avea pene moi,
Cealalta-mai era cu doi,
A treia la el nu se uită,
Se vede că e mai inculta
Şi nu-l cunoaşte din ziare!
Ei, ei! păi n-o să-i facă zile amare?
Şi porni la vânatoare
Da-n orgoliul lui cel mare
N-a văzut ,pe-o rădăcină
Cine-l aştepta la cină!
A patra, ce-l pândea din umbre
Doar momentul aştepta!
Cum gourmand, ea, îl ştia
Pe loc îi făcu vreo trei tumbe
Şi în tufiş…el se muta!
Că, burta , dacă l-a condus,
Uitând de căntec dulce
Doar în tufiş mai are loc
O, zero, ideal ajuns!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu