Năpraznic Dor, precum spunea poetul
Și dincolo de el când o să mor,
Întreg nu-i voi cunoaște alfabetul.
Părinții m-au născut cu el pe buze
Și de atunci îl port în trupul meu,
E toamnă iar în mine și în frunze,
Și ea, pădurea-l freamătă mereu.
De tine întotdeauna mi-a fost dor
Cu inima de sete istovită
Și-acolo, în genunchi, lângă izvor
Să-mi fie rugăciunea răstignită...
Întreg nu-i voi cunoaște alfabetul.
Părinții m-au născut cu el pe buze
Și de atunci îl port în trupul meu,
E toamnă iar în mine și în frunze,
Și ea, pădurea-l freamătă mereu.
De tine întotdeauna mi-a fost dor
Cu inima de sete istovită
Și-acolo, în genunchi, lângă izvor
Să-mi fie rugăciunea răstignită...
1 Septembrie 2012
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu