vineri, 7 septembrie 2012

De-a fost vreodată vară... de Vali Zavoianu

S-a colorat azi sufletul a toamnă
Şi-n piept la mine vântul s-a stârnit
Nu ştiu toate acestea ce înseamnă

Şi nici de ce tot cerul s-a asprit.

Din gând îmi pleacă stoluri lungi de doruri
Şi-n ochi am bruma toamnei ce-o respir
Răcoarea dă tăcută lungi ocoluri
Şi seara are gust ca de ghimbir.

Pe visul meu cad frunze ruginite
Se-aude-n zare bocet de copac
E toamnă şi în ochii mei, iubite
M-am învelit cu norii grei şi tac...

De toamnă am în suflet gri nuanţe
Şi-n piept dansează vântul parcă-i beat
Mă rog să plouă numai cu speranţe
Şi de pe buze-mi scapă un oftat.

E toamnă şi nu ştiu a cui e vina
Păcatul ăsta cine l-a produs
În amintiri se stinge-ncet lumina
De-a fost vreodată vară,.... azi s-a dus.

08.09.2012, Zavoianu Vali

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu