duminică, 9 septembrie 2012

amnezic de Nuța Istrate Gangan

de când te ştiu am murit de o sută de ori
de când mă ştii ai înviat a o suta-una oară
tu mori în fiecare noapte iubindu-mă

dar te trezeşti în fiecare dimineaţă neştiind cine sunt

mă iubeşti cu pasiune crepusculară
şi mă uiţi cu nebunia unui solstițiu schilodit
într-un fel de parkinson sentimental
te privesc şi încerc să mă regăsesc
în circumvoluţiunile creierului tău
o secundă din mine trebuie să fi rămas acolo

mă infiltrez printre bătăile inimii tale căutându-mi chipul
ating amprentele mele pe trupul tau
mă simt curgând molcom
în sângele tău, mă regasesc în fiecare particulă
parfumul meu a rămas impregnat pe pielea ta

(vreau sa știu unde greșesc
cum să înclin balanța
dupa ce legi nescrise sa mă ghidez

eu de ce imi aduc aminte?)

tu ridici din umeri trist și nepunticios
treci cu privirea peste tâmpla şi deznădejdea mea
ochii tăi zâmbesc nevinovați și amnezici

și pentru că amintirile îţi sunt inexistente

tu mă porţi prin uitări

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu