Avem în suflet..
Nici nu ştim ce-avem!
Ne-Ai oropsit cu ce putem
Să nu murim.
Ne-ai dat atât de mult sublim
Să-l degradăm, nesocotim..
Ai demonstrat că din carne,
Prin atingere cu Tine, se naşte focul;
Ai măturat norocul
Acestor biete gâze..
Ai dat şi unei frunze
Mai mult elan;
Dar ne-Ai înscris, ce-i drept, în plan
Ca pe un punct;
Înstrăinat de el, în van..
Mereu defunct.
Ne-Ai dat vreun rost,
Că nici acum nu înţeleg,
Din toate relele, ce să aleg
Să fiu acolo unde Tu,
Mi-ai dat un post?
În fiecare zi mă văd,
Mă pipăi tot până dispar,
Şi tot nu ştiu dacă vreun pod,
Cum zice lumea, de cleştar,
O punte e sau eşafod?
De când l-am inventat pe O,
Cu prima gură de lumină,
Fără dinţi,
Am confirmat că am părinţi,
Cu un ecou născut din vină;
Şi cu ecou după ecou,
Am inventat pe cer un soare.
Minciună dinspre spulberare
Şi coaja unui putred ou..
Ne-am delăsat până la fapta
De-a face reguli din dorinţi;
Ne-nstrăinăm de mama, tata,
Şi mituim chiar bunii sfinţi..
Avem în suflet dar nu ştim,
Un fir de iarbă, crud, curat,
Ce-aşteaptă cât există timp,
Să vrem să-i oferim palat.
