Corina Nica - Fantezii

Umbra mea a sărutat umbra ta,
Înstrăinarea s-a detașat de noi doi
Încăperea a devenit noapte
Și ne-am aruncat în al dragostei război.

Nici lumânările nu mai fierbeau
Nici vorbele nu mai îndrăzneau
Doar mâinile tale pe-ntuneric alunecau
Și se-auzeau răzvrătindu-se, șoapte.

S-a prelungit așteptarea zorilor
Noaptea a avut gust de miere
A rămas senzația sărutărilor
Și o urmă de vis și tăcere.

10.02.2012

Mihaela Aldea - Evadare

Ia-mă de mână!
Străini, fugim odată cu toamna
pe calea risipei
de gânduri.
prin foşnetul ocru,
clipe trecute tiptil ţin umbră.
salbă de oglinzi sparte
ne aruncă în păcat,
când două vise
păşind pe negrul nopţii
se mai ţin îmbrăţişate, de-un colţ de cuvânt...
n-au apucat încă răsăritul
din curcubeie de lacrimi
se trezesc doar la apus
atunci, înnoptarea ciocneşte
cristaluri de amintiri...
din veşnicia unei secunde
aninată de geana-ti
prelung căzută,
pe portativul c-o singură notă...
dintr-o simfonie
fără sfârşit şi fără
început.
a uitat să facă primul
pas.

Zavoianu Vali - Mi-e dor de tine

Priveşte, moare dorul sub zăpezi
A rătăcit desculţ şi îngheţat
E nins, lângă fereastra ta şi vezi?
Te-aşteapt-acolo pe o piatră aşezat.

Cu buze vineţi, muribund, slăbit
A scris pe neaua albă "te aştept"
Eu l-am trimis de mult, s-a rătăcit
Şi nu a mai ajuns la tine-n piept.

L-am scris adesea-n multele scrisori
Şi le-am trimis pe-adresa unor vise
Dar ele s-au întors de-atatea ori
Cu ochii planşi şi toate nedeschise.

Dac-am văzut că tu nu le primeşti
L-am întrupat din lipsa ta, din mine
Şi l-am trimis, mă rog să îl găseşti
Şi să-l aşezi acolo-n piept la tine.

10.02.2012, Zavoianu Vali

Mihaela Aldea - Poemul ochilor tai...

Am alergat desculţă, prin labirinturi albe, de gânduri
Să strâng polenul verde, aşezat pe tăcutele-ţi şoapte.
Să-l amestec în tonuri, cu pulberea iubirii de-adâncuri
Dar ochii tăi, au luat clorofila luminii din noapte.

Am fugit apoi, fredonând imnuri, pe o strună de harpă,
Să desluşesc din pupilele-ţi negre, virgine poeme
Dar atâta culoare cântă...sub negre-ţi gene, în grabă
Încât, şi timpul buimac s-a oprit într-un timp, să-i contemple.

Am păşit îmbătată, de miresme de irişi-poveste
Să pot fura de la iarba târzie în treacăt, savoare
Dar mi-este teamă de ziua, când iarna retinii loveşte
Şi totul îngheaţă în jur, şi verde-n priviri pun zăvoare.

Mihaela Aldea

Mirea Roxana Mihaela - Zmeul

Of, viscole nebun, ce vrei,
De ce te-nvarţi în jurul meu,
Şi-arunci usor cu ţurţuri grei,
Rupând în două al meu zmeu?

El vrea încet să se ridice,
Cu ajutorul tău, dar calm,
Nu vrea să-i laşi o cicatrice,
Ci doar să zboare peste cohalm.

Acum, că eşti mai liniştit,
Ajută-mă să mă înalţ,
Iubite, al meu, îndrăgostit
De-un zmeu, ciudat, neliniştit!

(Mirea Roxana Mihela – Gânduri, 08.02.2012)

Mihaela Aldea - Paradox...

îmi place starea de vid...
sufletul are concediu
dar eu, îl etalez pe tarabă.
dă bine la negustorii de kitschuri.
sunt mioapă
văd frumos doar aproape,
aud când muzica prinde zgomot de manea,
folosesc întruchipări de cuvinte...
cu formă cool,
zgâriind întregul autohton
pentru care cărturarii
au murit, dând viaţă.
zâmbesc...
ieri mi-am pus doi
canini din fildeş...
îmi apără imaginea
intransigentă.

iubesc efectul de turmă
şi transhumanţa
obedienţii nu pierd niciodată
îşi aşteaptă doar rândul
dacă nu astăzi,
mâine.

gândesc, când nu gândesc
că pot gândi... deşi coerentă,
unii se uită ca la urs
atunci, devin anormal de normală.
aş putea compara fenomenul cu...
percepţia iubitului...
deşi îl iubeşti, nu-l poţi vedea
mintal.
sau când, pentru cea mai mare durere
lacrimile intră in criză
pentru c-au plâns prea mult...
când au luat împrumut
sentimente vremelnice de la F.M.I.

sunt atât de obosită când mă odihnesc.

Corina Nica - Pitici pe creier

Uneori mă necăjesc, alteori trăim în bună pace
Poate le convine să-i găzduiesc, poate nici nu le place.

Ei mă pun să scriu demisia uneori, pentru o vorbă aiurea
Mai apoi tot ei dau înapoi de se minună lumea.

Nu sunt mici dacă-i judeci corect, după forța lor certă
Dar ei țopăie-n globul inert, cu o formă perfectă.

Dacă prieten îmi ești îi cunoști, îi accepți și îi lauzi
După caz,uneori îi mai cerți, alteori chiar îi cauți.

Petre Violetta - Tăcere plângând

Mă plânge tăcerea cu negre petale
Şi ochii-n adâncuri deschid cataracte
Adânc sângerează fiole letale
O piesă cu ‚ „Moartea’’ ( cinci clasice acte)

Suflarea de zgură din gura de şarpe
Saliva , veninul sporesc în cascadă
Şi clipa îngheaţă pe strune de harpe
Vestirea de roşu cu cerul să cadă.

Edenul? Infernul? Sau, poate-amândouă
Cu mine să-mpartă o noapte păcatul
Şi marea-nstelare în bobul de rouă
Pe unde trecuse boem inspiratul.

Se mută vorbirea cu lacrima mută
În crater de lună nestinsă la vreme.
Ce vreme , nevreme şi fiara cornută
Îmi scrie-n oglindă tâlhare blesteme.

Mirea Roxana Mihaela - Sufletul

Sub troiene îmi eşti acoperit,
N-ai mai ieşit demult la suprafaţă,
Obişnuit să stai tot ghemuit,
Ferit de şoalda ce te rasfaţă.

Preferi să stai ascuns de raza caldă
Şi să dezlegi enigma doar de tine cunoscută,
Aştepţi să-ţi umplii tot mai mult micuţa haldă
Şi nu te-ntrebi ce-n jurul tău se tot discută.

Ai vrea să fi adăpostit mereu de lume
Şi-ţi place sub troiene cuib să-ţi săvârşeşti
Şi te frământă, văd adesea, ceva anume,
Să strigi, să zbieri, nu vrei să îndrazneşti…

(Mirea Roxana Mihaela – Gânduri, 07.02.2012)

Zavoianu Vali - Despărţire

Mi-ai spus adio. Te-am rugat să taci
Mă-nvinuiai prea mult cu-a ta privire
Tăcută cu durerea mea te-mbraci
Mă-mbat-un aer trist de părăsire.

Şi pleci. Pe uşa pe care-ai intrat
În viaţa mea călcând tot în picioare
Surâsul tău ce ieri m-a tulburat
Azi mă secătuieşte şi mă doare.

Te-aş mângâia ca să-mi rămână-n palmă
O urm-a chipului ce m-a vrăjit
Te-aş săruta, îmi pari atât de calmă
Şi-atât de mult femeie te-am iubit.

Dar nemişcat mă uit cum pleci din mine
Şi nu ştiu dacă vreau să te opresc
Rămân în urma ta numai ruine
Şi-mi spun în gând că nu te mai iubesc.

06.02.2012, Zavoianu Vali