Am alergat desculţă, prin labirinturi albe, de gânduri
Să strâng polenul verde, aşezat pe tăcutele-ţi şoapte.
Să-l amestec în tonuri, cu pulberea iubirii de-adâncuri
Dar ochii tăi, au luat clorofila luminii din noapte.
Am fugit apoi, fredonând imnuri, pe o strună de harpă,
Să desluşesc din pupilele-ţi negre, virgine poeme
Dar atâta culoare cântă...sub negre-ţi gene, în grabă
Încât, şi timpul buimac s-a oprit într-un timp, să-i contemple.
Am păşit îmbătată, de miresme de irişi-poveste
Să pot fura de la iarba târzie în treacăt, savoare
Dar mi-este teamă de ziua, când iarna retinii loveşte
Şi totul îngheaţă în jur, şi verde-n priviri pun zăvoare.
Să strâng polenul verde, aşezat pe tăcutele-ţi şoapte.
Să-l amestec în tonuri, cu pulberea iubirii de-adâncuri
Dar ochii tăi, au luat clorofila luminii din noapte.
Am fugit apoi, fredonând imnuri, pe o strună de harpă,
Să desluşesc din pupilele-ţi negre, virgine poeme
Dar atâta culoare cântă...sub negre-ţi gene, în grabă
Încât, şi timpul buimac s-a oprit într-un timp, să-i contemple.
Am păşit îmbătată, de miresme de irişi-poveste
Să pot fura de la iarba târzie în treacăt, savoare
Dar mi-este teamă de ziua, când iarna retinii loveşte
Şi totul îngheaţă în jur, şi verde-n priviri pun zăvoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu