Petre Violetta - Tăcere plângând

Mă plânge tăcerea cu negre petale
Şi ochii-n adâncuri deschid cataracte
Adânc sângerează fiole letale
O piesă cu ‚ „Moartea’’ ( cinci clasice acte)

Suflarea de zgură din gura de şarpe
Saliva , veninul sporesc în cascadă
Şi clipa îngheaţă pe strune de harpe
Vestirea de roşu cu cerul să cadă.

Edenul? Infernul? Sau, poate-amândouă
Cu mine să-mpartă o noapte păcatul
Şi marea-nstelare în bobul de rouă
Pe unde trecuse boem inspiratul.

Se mută vorbirea cu lacrima mută
În crater de lună nestinsă la vreme.
Ce vreme , nevreme şi fiara cornută
Îmi scrie-n oglindă tâlhare blesteme.