Mihaela Aldea - Paradox...

îmi place starea de vid...
sufletul are concediu
dar eu, îl etalez pe tarabă.
dă bine la negustorii de kitschuri.
sunt mioapă
văd frumos doar aproape,
aud când muzica prinde zgomot de manea,
folosesc întruchipări de cuvinte...
cu formă cool,
zgâriind întregul autohton
pentru care cărturarii
au murit, dând viaţă.
zâmbesc...
ieri mi-am pus doi
canini din fildeş...
îmi apără imaginea
intransigentă.

iubesc efectul de turmă
şi transhumanţa
obedienţii nu pierd niciodată
îşi aşteaptă doar rândul
dacă nu astăzi,
mâine.

gândesc, când nu gândesc
că pot gândi... deşi coerentă,
unii se uită ca la urs
atunci, devin anormal de normală.
aş putea compara fenomenul cu...
percepţia iubitului...
deşi îl iubeşti, nu-l poţi vedea
mintal.
sau când, pentru cea mai mare durere
lacrimile intră in criză
pentru c-au plâns prea mult...
când au luat împrumut
sentimente vremelnice de la F.M.I.

sunt atât de obosită când mă odihnesc.