HAI de Stefan Oana Valentin

Să ne împletim vorbele 
Cu calme răsărituri
Și să le dăm la cuptor

O zi plină de lumină.

Să ne înflorim zâmbetele
Înmuiate în curcubeu
Și să le punem la uscat
O zi plină de vară.

Să ne rupem brațele
Și să ne tocim palmele
De prea multe îmbrățișări
Cu mângâiere.

Să ne jucăm gălăgioși
Fără griji premature
Și fără de rușinea
Dinților în pielea goală.

Să ne zburăm sus de tot
Înveliți cu cer și pământ
Și să ne unim cu stelele,
A cincea roată de la carul mare.

Să încuiem timpul în secundă
Și să-l condamnăm la moarte
Prin alungare.
Hai, hai odată!

25 11 2012
ȘTEFAN OANĂ

CEI FALȘI de Stefan Oana Valentin

Se târăsc 
Cu țepii uscat-veștejiți, înfipți 
Înspre jos 

Dezflorirea
E rușinea bobocului viu
Prea infatuat

De hârtie
Sunt rădăcinile putrezite
Pe dinăuntru

Din apă
E drumul spre înecare
Și atât de albastru

Note strâmbe sunt
De simfonie atonă
Și surdă

Calea spre drept
E strâmbă
Și atâta de grea!

25 11 2012
ȘTEFAN OANĂ

Vederea din noi... de Nicoara Nicolae-Horia

Nu este aceeași
Vederea
din noi-

ce văd eu,
oare
vedeți
și voi?

Geometrie...

Nepăsătoare
și rece
ca un pătrat,
așteptând
mila cercului
să
te
înscrie...

Postumă...

Doamne,
cine va prăvăli piatra
de la ușa
acestui mormânt
în care zac
de atâta
Viață?...

Din volumul...Din umbra flăcării...

este absurd de Nuța Istrate Gangan

să vorbim despre pace
în vreme de război, domnule
ar fi ca şi cum

eu ar trebui să am grijă
să nu mi se ducă un fir la ciorap
în vreme ce păşesc printre scaieți
iar tu să nu dezamorsezi cumva grenada
pe care o porţi în buzunarul stâng
când conduci pe un câmp cu mine active

lucruri fragile
ciorapul meu foşnitor
cuiul grenadei tale, nu-i așa?
diplomația
fragilă și ea
să nu mai vorbesc despre negocierile
care...
îmhm...
ar fi interminabile între noi doi

în genere situaţia este atât de fragilă
încât un fluture ar putea zdrobi
jumătate din omenirea noastră
doar cu o adiere de aripă
din păcate
atenția ta este concentrată
mai mult asupra genunchilor mei rotunzi
tandru înveliți în mătase
decât asupra buzunarului stâng

(este ciudat cum nouăzeci şi nouă la sută dintre noi
visăm cai verzi pe pereţi
în vreme ce doar unu la sută ajungem
să-i călărim într-adevăr)

Trecere de Bogdan Dumbraveanu

nu-i bai 
de câte ori
spun ceva ce numai eu înțeleg, 

fiecare cuvânt trebuie explicat din nou
la nesfârșit

iarba se naște de zeci de ori până
să mori odată,
verdele nu e permanent
ci permanentă afirmare

vibrația e depășirea ritmică
a morții,
doar pasul pe covorul verde și moale
ar putea ști ceva, dar am ureche oare
pentru glasul lui

nu mi-am tăinuit
gândurile până acum
emoțiile sigur

călător pe lângă albia
păcatelor mele
nu-i bai
de câte ori spun ceva ce
numai eu înțeleg

acel ce mă va face simpatic odată
Ție, Doamne

25 noiembrie 2012
Bogdan

se pregătesc fuioarele să iasă de Ovidiu Oana-pârâu

se pregătesc fuioarele acasă

prin hornuri risipite peste sat

din lemnele aprinse vor să iasă

spre ceruri la moment de înserat

când se aşterne-n suflete odihna

din bucuria trudei adunate

iară căldura împlineşte tihna

şi ochii pleacă primii înspre noapte

doar visele hoinare ce colindă

prin somnurile line de copii

creează irizări ca de oglindă

spre iarna care-ncepe-a se grăbi

şi printre fulgii strecuraţi prin site

s-or ridica fuioarele de fum

din focurile aprige pornite

de călătorii osteniţi de drum

cu spuzele rămase peste noapte

podele s-or freca de sărbători

să străluceasc`atunci când mere coapte

se vor griji de dat la urători

cât statul iernii ele împletite

din vetrele din casele din sat

vor ridica esenţe risipite

chemări pentru cei merşi la colindat

Silabe de Veronica Simona Mereuta

aşa se adună sufletul
câte două trei 
vocale şi consoane de fior

de punct şi virgulă
presărate diacritice
fie de-ţi place sau nu
are să te întrebe
de câte ori ai fugit
sau ţi-ai aşezat aripile în cui
mirul printre filele cărţii
semn de întoarcere

sarea şi piperul
scorţişoară de mai pui peste
plăcinţica de mere
sau o faci chiar fără zahăr
...

iar cafeaua
de câte ori îi multumeşti
i te închini
cu ambele mâini
păgân


Iartă-mă,Doamne
dintre toate câte păcate sunt
îţi păstrez zâmbetul
pe tot
când ai să poţi veni
la o cafea!

25.11.2012
VeSMe

Sincer de Veronica Simona Mereuta

într-atât cât te poţi vedea în oglindă
când lipseşti sau ea îşi reînnoieşte apele
tăcerea va spune la fel de multe

precum sita cerne nisipul de aur prin valma de vorbe

adevărat ca un cuvânt rostit întâia oară
pe care nu-l atingi
un biet fluture ieşit prea degrabă din cocon
îndrăgostit fără scăpare de raza lui de soare

magia surâsului dincolo de zăbrelele coliviei
de trebuinţe,amăgiri,aşteptări şi trâmbiţe ale sfârşitului de lume
aşa cum ai învăţat să o pricepi după ureche,
cu degetele mângâind arcuşul infinit de relativ,în fiecare secundă

credeam că îmi aud bobocii cum înfăşoară răni
chiar cafeaua iese câteodată peste ibricul la fiert
pe marginea cănii apoi spunând ce ai uitat că ştii
drum lung mai dorit decât locul unde ai să ajungi

25.11.2012
VeSMe

Poruncile... de Nicoara Nicolae-Horia

Îmbrăcați-vă
cu îndelungă răbdare,

cu smerenie, cu bunătate,
frigul mâniei,
al răutății,
să nu vă intre
în oase...
Straiele acestea,
din poruncile toate,
sunt atât de frumoase,
de călduroase!
„Îngăduiți-vă
unul pe altul”,
cum îngăduie adâncul
înaltul...

Duminică, 25 Noiembrie 2012

Să nu te bucuri... de Nicoara Nicolae-Horia

Aceluiași a-mic...

Să nu te bucuri, încă n-am ajuns,

Departe-i drumul, și nu ai ce-i face,
Eu știu că mă citești și tu pe-ascuns,
Ceva din versul meu nu îți dă pace...

Mă uit în jurul tău, cât loc destul
Și adeseori e atâta de viran!
De preanimicul vieții sunt sătul
Și de nimicii ei fără de hram!

Să nu te bucuri, încă e devreme
În tot cuvântul ce îl spun aici
De tine și de mine nu te teme,
Suntem atât de doi și-atât de mici!

Eu nu mi-am isprăvit din gânduri treaba,
Pe toate încă nu le-am spus de-ajuns,
De prea demult am și uitat ce-i graba-
Să nu te bucuri, încă n-am ajuns...

23/24 Noiembrie 2012