Eu te iubesc! de Ovidiu Oana-pârâu

Eu te iubesc! Şi nu-i doar o părere

Tu, Evă, izgonită dintr-un rai.

Primit-am mărul tău şi din tăcere

Am evadat făcând din trupu-ţi nai.

Eu te iubesc! Ce altceva pot spune?

Noi amândoi am zămislit mistere,

Ecou ce'n rai sau iad o să răsune

A tril ce cântă nouă înviere.

Eu te iubesc, Adamul tău de azi!

Alt nume pentru steaua căzătoare,

Plutind alene peste vârf de brazi,

Vestind crepusculul când noaptea moare.

Eu te iubesc! Te voi iubi mereu,

Ca o nălucă urmărindu-ţi pasul!

Eu te iubesc şi am să-ţi fiu doar eu

Şi somn, şi'amintire, şi popasul.

Cap de pisică de Costel Suditu

Era pe înserat când mă-ntorceam
Din locul ce mă împărţea-n jumătate,
Spre casa pustiită, fără geam,
Spre a-i simţi tăcerea înc-o noapte;

Fusese greu la slujbă şi tânjeam
Să mă întind pe coasta lui de paie;
Voiam să uit, iar dacă mai plângeam,
S-o fac acolo, în a mea odaie;

În miezu-acestor gânduri, târşâind
Picioarele metalice-n obiele
Pe colbu-n raza lunii aurind,
Mă-nfioră-ntr-un colţ, vreo două stele;

Parcă un demon, umbri-i răspundea!
Îmi îngheţase glasul şi privirea:
O scărmănată mâţă se ferea
De colţii unui câine, cu zbârlirea;

Priveam şi mă rugam la Dumnezeu
Să-i mai ofere mâţei înc-o viaţă,
Şi-am aruncat în javră cu-n resteu!
Nu se clinti, din contră, o înhaţă!

Oh, Doamne! Zemuia în colţii lui
Amestecându-şi spuma cu-al ei sânge!
Să fac ceva!... să strig!... … dar n-aveam cui!!...
Nemaisimţită groază mă străpunge;

De ce, de ce a trebuit să fiu
Acestei întâmplări ca martor, Doamne?!
De ce, de ce nu m-ai lăsat să ştiu
C-această fiară va pieri de foame?!

Pe drum ce rămăsese de umblat
Mergeam cu pasul retezat de coasă;
Priveam gutuiul meu îndurerat
Că iar mă întorceam singur acasă;

Am adormit cu greu, într-un târziu,
Şi am visat că mâţa nu murise!
Ce n-aş fi dat, c-a fost aşa, să ştiu,
Dar visul nopţii mele, se sfârşise;

Şi parcă tot speram, aşa-m plecat
Pe drumul de întoarcere la slujbă,
Dar am găsit încremenitu-i cap,
Ca un reproş, o, Doamne, şi osândă!

Secătuit în suflet, putrezit,
Simţeam că timpul mă suportă-n scârbă,
Aşa de mult eram asemuit
În soarta mea de el, cu-a fricii bubă.

Pădurea-n caldă deşteptare - Irina Nedelciu

Tu vezi, iubite,-i primăvară!
Un ghiocel a răsărit,
Din iarba ofilită-n toamnă,
Să ne zâmbească şmecherit.

Iar razele de prin hotare,
Tot dezvelesc ce e ascuns
Sub pătura albită tare
De iarna rece, ce s-a dus.

Priveşte cum răsar sfioase,
Brânduşe-n haină violet,
Stau parfumate-n bobi de soare
Clipind cu ochii lor, cochet.

Pădurea-n caldă deşteptare
Îşi trage stolul auriu,
Pe braţele-i tremurătoare
Ce-au amorţit în argintiu.

Şi păsările-s fericite,
Se gâlcevesc în zori de zi,
Cătând insectele-adormite
În frunzele căzute-n glii.

Tu vezi, iubite,-i primăvară!
Ea ne inspiră să trăim
Cu şoapte dulci până în seară
Ca în iubire să plutim.

Femeie de Ioana Burghel

Te-asociază lumea cu păcatul!
Dar vreau să spun că fără tine,
n-am fi avut azi nici oftatul
și nici iubirea, vezi tu bine!
Și ce folos de-așa Grădină,
de-atâția pomi nemaivăzuți,
de-atâtea păsări cântătoare
și-atâtea flori nemuritoare,
de n-ai fi fost să dai lumină?

Și ce folos?
De-aceea , poate și Creatorul s-a gândit
că tu o să le-ntreci pe toate…
a luat atunci un pumn de lut
și-o coastă de la primul Om născut…
Suflând apoi cu bunătate
și cu iubire infinită
a spus: ,,Va fi desăvârșită!,,

Și….șarpele în pom l-a pus… anume...
gândindu-se mai bine
că Raiul n-ar fi fost de-ajuns…

Și-atunci întreb: de ce ai vină,
că astăzi ești (cum s-a tot spus)
și Întuneric și Lumină?
Toate-s de ….Sus…. 

Ploua afara si e vant… de Lacramioara Lacrima

Ploua afara si e vant
Si as vrea sa ma ascund
Colo sus in norisor
Sa ajung unde mi-e dor
Printr-o adiere
Vant sa-mi dea putere
Pe tine sa te zaresc
Ca doar stii ca te iubesc
Din mine sa pice
Stropi care ti-ar zice
Cat te mai doresc
Tot iti daruiesc
Te mangai blajin
Sa-ti spal orice chin
Daca-ti va fi frig
Te ud mai putin
Si-am sa-l rog pe soare
Sa-ti dea alinare
Ii fac loc s-apara
Sa te inconjoare
Si simtind caldura
Prin dragostea pura
Gandul tau sa vina
Repede la mine…

Ploua, totu-i trist,
Zambesc si rezist
Ca traiesc iubire
Ce-are fericire
Norii se aduna
Parc-ar vrea sa-mi spuna
Tu, iubitul meu,
Simti ce simt si eu
Ca esti fericit
Te simti implinit
Te ating cu soapte
Sa ma ai aproape
Te stropesc cu ganduri
Si-alung orice vanturi
Ploaia iar danseaza
Ochii mei viseaza
Prin umbra de gene
Iubirea sa-ti cheme
Dar ea e sosita
De cand sunt iubita
Cu doruri se-mpaca
Ce de stropi de apa…
Ramuri, vise, leganand
Ploua afara si e vant…

grijă de Bogdan Dumbraveanu

în aerul nopții, dârele lăsate de 
galopul calului alb
în căutarea călărețului

cum mai poti visa medieval ?
vezi haloul întrebării în căutarea
răspunsului,
prin aerul răcoros al nopții,
poete, să nu răcești

prin crăpătura din zid de Carmen Zaniciuc

mânile acoperă cât să protejeze
firul de lumină din miezul nopții
sufletele deschise primesc raza
ca pe un izvor nesfârșit
te apropii încet de ultima treaptă
cu ochii tremurând
și totuși iubind
privirea ce te-așteaptă
e prea mult dor strâns
în cupa vieții

doar negru ... de Ovidiu Oana-pârâu

zbuciumul meu

se schimbă-n cerneluri

pe care le picur constant

sub formă de gânduri

în turme de slove

pe pajişti de alb.

rămâne în urmă

doar negrul din mine

aducere aminte

pentru o mereu

mai incoloră

memorie.

DOUA RANDUNICI de Ion Ene Meteleu

Sub streasina intr-un colt,
Tot vin doua randunici,
Cu cate un pai in clont;
Vor cladi un cuib aici.

Si din lacul cu namol
,,Adeziv'' si-au procurat,
Fac intai cate-un ocol,
Fiindca-i ,,marfa''de furat.

Si cu arta impletesc,
Doar din paie si noroi,
Castelul lor pasaresc,
Pentru o idila-n doi.

Si-n casuta lor cea noua
Se vor iubi ciripind,
Vor face cateva oua,
Ingrijindu-le clocind.

Si spre vara or sa iasa,
Vreo cinci pui,in pielea goala,
Si vor umple-ntreaga casa
Lasandu-si parintii-afara.

Dar gradina-i verde,deasa
Si prin pomi isi fac culcus,
Si-s mereu atenti la casa
Cand plange vreun ,,bebelus''.

Si-apoi toata ziulica
Alearga dupa vanat,
Sa hraneasca toata clica,
Ce sta cu ciocul cascat.

Si nu le va fi usor,
Pana aripi le vor creste
Si-i vor antrena la zbor,
Cand penajul le luceste.

Ca toamna nu intarzie,
Si lor frigul nu le place,
Vor pleca in pribegie,
Iar la anul ,s-or intoarce.

FLOARE DE PADURE de Ion Ene Meteleu

Tu esti o floare de padure,
Un ghiocel,un toporas,
Esti rod al plasmuirii pure,
Esti pe pamant un ingeras.

In par ai razele de soare,
In ochi,doua oglinzi de lac,
Si stiu de ce mereu ma doare,
Ca inimii nu-i fac pe plac.

Dar intr-o zi voi lua cararea,
Si codru-l voi cutreiera
Si n-am sa opresc cautarea,
Pan' n-oi gasi corola ta.

Si-am sa-ti prind lujerul subtire,
Cu gingasie am sa-l frang,
Si-n vals de soapte de iubire,
Buchet in brate-am sa te strang.

Ne vom ascunde-n iarba deasa,
La umbra cetinei de pin
Si vei fi mandra mea craiasa,
Intre un zambet si-un suspin.