miercuri, 13 februarie 2013

Eu nu te-ntreb… de Lacramioara Lacrima

Eu nu te-ntreb de vei ramane
Daca iti place al meu nume,
De ma iubesti asa ca mine,
De vrei sa fiu doar pentru tine.
Eu nu te-ntreb daca ti-e dor
Si daca simti al meu fior…
Daca-ti doresti iubirea mea,
Sa fii parte din viata mea…
Eu nu te-ntreb de a ta privire
Viseaza-ntr-una catre mine,
Ce faci in zori de ziua lina
Dar stiu ca tie ti-este bine…
Si n-am sa te intreb vreodata
Dac-ai sa-mi dai iubirea toata,
Cand este noapte si-i tarziu
Pe cer, sus colo as vrea sa fiu,
Sa stau ascunsa printre stele
Sa te privesc pe dupa ele…
Cand luna bland se va juca
Iar chipul meu va mangaia.
Pe tine eu n-am sa te-ntreb
Daca-n iubirea mea tu crezi
Si daca-n toamna cea cu vant
Simti dorul meu in al tau gand…

Eu nu te-ntreb mereu ce faci
Daca pe mine doar ma placi,
Si totusi ma intreb pe mine
Oare cu mine ti-este bine?
O ploaie de as fi acum
Frumos as cade pe-al tau drum
Spre tine, pe fereastra ta…
Iar norisorii te-ar veghea…
De-ai sa ma uiti n-am sa te-ntreb,
Tot ce-am facut si al meu poem
Pe care-l scriu fiece zi…
Din suflet tu spre a-l citi
Eu nu te-ntreb ce iti doresti,
Dar totul vreau sa-ti daruiesc…
Si nici daca ma intelegi
Nici daca maine ai sa pleci.
Eu nu intreb de ce iubesc
De e real sau m-amagesc
Daca ma minti cu ochi cuminti,
As auzi vorbe fierbinti?
De ce sa pun eu intrebari
Sa stau cu teama-n framantari
Las sa raspunda dragostea
Sa hotarasca-n viata mea…
NU VA PUTEA CA SA DISPARA
CHIAR DE NU PUN O INTREBARE

Dincolo de Veronica Simona Mereuta

de moarte,viaţa are avantaj crud
de crescut
dansul cu lupii e o figură de stil
pictez maree în loc de riduri
ştafeta amprentează viitorul
cu iluzia cascadei
final

...
iluzie cu potenţial
de ascensiune imponderabil
derapajul inclus
incită galopul
doar ce-am tuns coama cailor

nu e inventată
slova în care am să-ţi adun arderea
n-are alocată urnă
poate un stol de mirări
să o ducă dincolo de Stix
arcă de patimă

VeSMe

Lut la puterea a III a de Veronica Simona Mereuta

cât de fierbinte ar trebui să fii
pentru a atinge punctul de clocot al bazaltului?
apoi iarna în care stelele tale îngheaţă cerul,
scara şi noaptea în care vei fi mai aproape de neatins,
agonia pe care nu ai dorit-o te nemureşte,
cu un picior lângă vulturi
altul lângă scoica,
loc de casă şi deschidere de corabie

de când n-ai mai vrut să visezi în trup de floare?
nu ştii că aripa de privighetoare în piatră doar jeleşte?

VeSMe

Habitudine de Veronica Simona Mereuta

“Cel care isi doreste trandafirul trebuie 
sa respecte spinul.” Proverb persan.

e un alint de realitate
pe care o recunoşti după fiecare zori de zi
oricât de bun eşti la visat
ai nevoie să-ţi vorbeşti gândurile
oricât te-ai trezi
amintirea va plânge regretul lui prea devreme

în realitatea mea te alung mereu
a iubi e semnul de carte de unde nu mai citesc
doar bunavestire îmi repară, în fiecare primăvară,
...zâmbetul
nu mai ştiu ce sunt, dacă ai fost e un reper
aşa cum verdele e o culoare tabu

mă voi trezi şi mâine
chiar dacă nu ştiu cum !

VeSMe

acum înțeleg bătăile dese de Maria Belean

nu le mai cercetez motivele 
le dau drumul
în singura clipă rămasă la poartă
îmi place emoția aceasta
pe prispă este mereu loc de câte zece

împart cu tine fiecare atingere
din adâncuri
buchetul colorat desface mierea nimb
grânele cresc
nu știu care dintre noi le-a semănat dar
se vor coace doar în această clipă
dacă te vei auri
îmi vei spune da

mai știi treapta care urcă
are gustul bomboanei-mentol
tu știi
mereu ai știut
prispa era plină de ambalaje
cuminți de parcă le era frică de tălpi
fără ele tabloul cu grâne intră pe teritoriul secetei

- maia
este ora șapte
nu-mi găsesc cămașa
…îhî
aici sunt restul clipelor
dirijor al gândului
bătăilor inimii
aici
grânele se coc

clipă singuratică
poți lua loc lângă celălalte
te primesc
în pridvorul cald al prispei

supravieţuim de Renate Müller

ne învăluim sufletele setoase 
cu frunze uscate

mistuiţi în deşert
cu seceta ce le arde pe toate

ne învârtim fără rost
lipsa sevei ne aruncă pe spate

trăim cu văzul sticlos
arşi de vii cu braţe legate

vieţile noastre totuşi se zbat
răsuflăm într-un pact de sinceritate

Renate Müller

joi, 7 februarie 2013

E muzica iubirii de Emil Marian

E muzica iubirii, o cînta rîndunele,
Și o șopteste vîntul prin păru-ți de inele,
E sunet de săruturi și de pierdute șoapte,
E zborul unor fluturi pierduți acum în noapte.

E poate un oftat la umbra-mbrățișării,
Un val ce-a alergat să prindă țărmul mării,
E piscul alb în iarnă, sclipind a diamant,
E zborul unui vultur planînd mereu razant.

Sunt eu cel care-așteapta și-n taină te iubește,
Nu știu de-i calea dreaptă, iubirea mă momește.
E primavară-n suflet, chipul se duce-n toamnă,
Oare mă simți acum cît te iubesc eu doamnă?

Și-auzi cum cînta versul, chiar împotriva firii,
Atunci cînd te zăresc, e muzica iubirii!

Nu pot lipsi de Ovidiu Oana-pârâu


Nu pot lipsi cât eu nici nu exist.
Încă mă caut prin vremile trecute,
Aşa cum caută poate, un artist
Prin lumea lui de vise neştiute.

Nu-mi amintesc alcătuirea fostă
Sub care m-ai ţesut ca ideal.
Răzbate doar imaginea anostă
A celui ce a fost cândva real.

M-am desfăcut sub vraja de la tine
În bucăţele, ca o jucărie.
Azi chiar încerc să mă refac din mine,
Ca să-mplinesc dorita reverie.

Mai lasă timpul, meşter să ne fie
Acestei reîntoarceri din nimic.
Să pot iubirii iar să-i fiu solie
Şi casă pe vecie să-i ridic.

În neputinţă, orice adiere
Mă clatină şi drumul rătăcesc.
Rămâne dorul ca o mângâiere
Şi chiar dacă-s pierdut, tot te iubesc !

Lipită de perete de Renate Müller

Alerg desculţă
pe podul de scânduri
în nemărginirea mării,
să prind umbrele
ce se-ntrevăd
prin perdeaua
pătrunsă de aburi…

Ţipete seci,
stridente, mă cheamă.
Mă-ndeamnă
să m-avânt
deslănzuită în larg.
Sub tălpi
nu mai simt
teama amară:

Nu mai pot să mă pierd!

Trăire de Vali Zavoianu

La sânul tău iubito m-aş ascunde
Să ard acolo-ntreaga mea dorinţă
Mirosul tău de flori să mă inunde
Să n-am de altă clipă trebuinţă.

La gura ta iubito m-aş întoarce
Să mor acolo şi să mă nasc iară
Suspinul tău de dor să mă încarce
Şi timpul şi tăcerile să piară.

În părul tău de abanos m-aş pierde
M-aş împleti să nu mă mai desprind
Şi mâna ta uşor să mă dezmierde
S-adorm iubind, să mă trezesc iubind.

Zavoianu Vali, 2012