Sunt treaz de-o veşnicie, numai cerul
Străjerul meu etern născut din stele,
E martorul tăcut scrutând eterul
Zenit peste Nadirul sorţii mele.
Cu timpul armă am înfrânt destine,
Zei nemiloşi ţesându-te-n tenebre;
În roua nopţii te-au ascuns de mine
Şi-n licurici, sub tânguiri funebre.
Zvântat-au roua soarele şi vântul,
Cri-cri-ul potopindu-l cu lumină,
Născându-te, o floare pe mormântul
Însingurării mele, ca regină.
Acum ne contopim în curcubee,
Eu seve-ţi dau, tu pete de culoare
Mă răstigneşti ca umbră pe alee
Şi soţ răpus de-o dulce abdicare.
Te mint că-s treaz, iar tu mă minţi că-i noapte
Îmi flagelezi sărutul cu sărutul,
Aroma ta de măr şi rodii coapte
O sorb nectar pentru amar trecutul.
