(Pot suporta sa fiu intrerupta cand vorbesc,
dar nu voi tolera sa fiu intrerupta cand tac
si cand iubesc.)
Dorul tau aluneca in primavara parului meu
Ochii-ti intalnea lumea unui singur vis
In care doua trupuri au aceiasi umbra
Mi-ai inflorit pe buze margaritare
Curg zapezile...
Din nori se crapa cerul
Sub timpul ce-si tremura genunchii
Ne indragostim haotic
Aruncam lacatele sigurantei cusute in sange
de cineva mai inalt decat noi
Si ne trezim legati fedeles
impiedicandu-ne.
Rareori intalnim stanca
Dragostei
Dar cum s-o urcam cu serpii incolaciti de glezne?
Pe umerii mei, iernile ning asteptarile
Transpira gandul de-atata alergare
in abis
Toamna-mi plange in palmele tale
lacrimile
Bezna si lumina se-mpletesc
cu apocalipsa inimii
care e de fapt o banda de prins muste
atarnata de soare
in care orbiti de miscarea culorilor
ne prindem unul cate unul
toate personalitatile in care am trait
am ramas un punct agatat intr-un cerc
-punctul zero.
Stam cocotati amandoi
In ciuda legilor matematicii.
Hai sa facem ordine langa noi
Sa stergem praful,
Sa aruncam traditiile-mpaiate
Legatura dintre iarba si stea
E mana ta intinsa
Sa tina pe a mea
Poate una din franturile acestor dimineti ne va da drumul
Sa zburam liberi pe ceruri rotunde.
Azi, tacerile( neascultate) imi zbat aripile
Daca as fi stiut ce viata duc vulturii,
As fi preferat soarta porumbelului...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu