Îmi vine dor de ducă spre tainicul neant
Că-n viaţa asta, am tot fost perdant
Şi nu era nimic că n-aveam în desagi
Dar am pierdut mereu, suflete dragi…
Găsit-am doar şabloane şi traiul limitat
Credinţa cu galoane, totul denaturat,
Anostă transformare, făr’a fi de la zei
Era o dominată, doar pentru farisei.
Lipsindu-ne nădejdea, visam doar uneltirea
Nimic nu se întâmpla, pe veci era sortirea
Cu o putere mare, legea încă-i decisă
Lăsând aceasta specie, să fie compromisă.
Nu m-a-ncălzit defel această apariţie
Căci eu în univers… ocup altă poziţie
Sosi-va dar şi vremea să scoatem din strânsori
Să numai punem pofta-n cui, de-atâtea ori…
Aud parcă-n surdină cum pescaruşi se strâng
Din nou geme pământul şi valurile plâng,
Se-arată iarăşi fiara cu-o ultimă zvâcnire
Ne-a tot ţinut blocaţi, în greaua amorţire…
Doar singuri noi ne naştem şi tot la fel murim
Singurătatea noastra, e piesă în destin
Să căutăm adânc a neamului sorginte
Şi s-aşezăm pe drept, poporu-n cele sfinte…
01.02.2013
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu