Piatră albă... de Cătălin Codru

Piatră albă de pământ,
Aşezată-n cap de sfânt,
Mi te-ai răsărit odată,
Tu cu liniştea curată.

Mi te-ai răsărit în cale,
Vremea ostenirii sale,
Duci odihnă, pentru toţi,
Oameni buni, proşti şi netoţi.

Aşezată ca un şir,
Dai fiori de flori de mir,
Din lumină nu laşi umbră,
Tu şi soarta asta sumbră!

Aşezată-n cimitir,
Pentru rob... pentru martir,
Cu aripile-ndreptate,
Faci din semn... eternitate!

Nu eşti simbolul păgân,
Dar eşti semn de cap de drum,
N-ai păreri şi n-ai nici viaţă,
Noapte fără... dimineaţă!

Am să fug şi eu cândva
Eu... din lumea asta toată
Să vă las să-mi duceţi dorul
Dac-o fi... şi-o fi vreodată...