Lângă grajdul de pământ şi o glugă de coceni,
Zace-n veghe o căpiţă,cu parfumul de poieni,
Caii pasc fâneaţa moale,domolind un dor de ducă,
Luna -mi amorţeşte satul,sub o rază,ca o rugă.
Iar pădurea de stejar,îmi rânjeşte-n răsărit,
Peste capul de Gorgan,care tăinuie un mit.
Râul mlădie în vale,printre sălcii despletite,
Iar în praful unei uliţi...trăiam clipe fericite.
Copilăria mea desculţă,alintată de bunici,
Îşi revendică castele în muşuroaie de furnici.
Lângă garduri de nuiele,peste poduri de buşteni,
Eu îmi aştept străbunii acasă,intr-o vatră de moşneni,
Iar Câmpia mea semeaţă,spânzurată de coline,
Îi aşteaptă pe stăpâni,cu sfială să se închine.
Sat valah cu oameni dârzi,dar neînchipuit de buni,
Tu ascunzi sub cruci o lume,iarba-ţi creşte din străbuni.
Doamne !dacă prin minune,m-aş mai naşte a doua oară,
Tot Valahia aş alege....... şi m-aş naşte tot la ţară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu