Acesta mi-e destinul de Irina Nedelciu

Eu te urăsc iubindu-te în noapte 
Vreau sufletul încet să ţi-l răpesc,
Să-l ţin captiv în mine pân' cea moarte

Mă va lua la ea să dorm, să veştejesc.

Eu te urăsc iubindu-te cu şoapte
Bătăi în inimă mereu să-ţi dăruiesc,
Să te trezesc când stelele-argintate
Fug temătoare-n somnul lor ceresc.

Eu te urăsc iubindu-te cu toate
Şi-un amalgam de vise-ţi înfloresc
Ca-n nopţile când teama-mi stă deoparte
Să simt că eşti al meu, să nu pălesc.

Eu te urăsc iubindu-te şi poate
Acesta mi-e destinul să trăiesc,
Călătorind prin tine mai departe
În adieri şi cânt dumnezeiesc.

Irina Nedelciu- 19 noiembrie 2012

CÂNDVA, AM IUBIT… de Ioana Burghel

Cândva,
am iubit !

Sufletul meu
s-a sfărâmat
în mii de frunze…

zăludă,
toamna,
l-a spulberat
în brume de argint…

N-am mai putut să râd,
n-am mai putut să cânt…

m-am trezit
prin anotimpuri,
rătăcind…

mă căutam
în fiecare petală…

palmele îmi sângerau,
colorând toamnele…

Am îngheţat!

Prea multă
bruma albastră!

În sufletul meu,
vântul
suflă pustiu…

seva nouă de la vie de Ovidiu Oana-pârâu

mă îmbie

aurie

seva nouă

de la vie

bolobocu'

şi norocu'

vreau să beau

arză-le-ar focu'

parcă toate

merg spre spate

zilele's

întunecate

când din vin

dau să-nchin

mi se pare

că-i pelin

m-ameţeşte

şi acreşte

gura iute

strepezeşte

cârciumaru'

lăutaru'

se feresc

când sparg paharu'

cu cosiţa

şi guriţa

mă supune

doar hangiţa

uit de chin

şi de venin

cu mândruţa

când beau vin

Noapte bună... de Nicoara Nicolae-Horia

Coboară noaptea-n somnul de pe cruce
Și liniștea miroase-a flori de tei,

Își face mama patul să se culce,
E-atâta rugăciune-n gândul ei!

Alungă-i, Doamne, vântul ce-i frământă
Trupul subțire ca un abur sfânt
Și-n Dragoste deplină o înveșmântă,
Să nu mai simtă frigul pe pământ!

Cu grijă ea sub pernă își adună
Toate-amintirile care-o mai țin,
Să te-odihnești în pace, noapte bună,
Maica mea, eu mai veghez puțin...

18/19 Noiembrie 2012

Bilant de Lavinia Amalia

Trec si azi anii

Ducand stradanii

Reci spovedanii

De impliniri

Insa clepsidra

Picura clipa

Umple risipa

de fericiri

Apune viata

Din dimineata

Ce-a adus ceata

Si te-a ascuns

Ca astazi ura

Si-antins masura

Varsandu-si zgura

si ne-a rapus

Ne doare norul

Ce ploua dorul

Peste amorul

crucificat

Dar stiu Izvorul

Ce-adapa zborul

Catre fiorul

de nesecat.

De noapte bună...de Augustin Septimiu Ion

Încețoșat tablou final,
lumini și umbre, inegal
pe pânza ochilor. 

Decorul hibernal ascunde
urmele gândurilor sumbre
din colțul lor.
O-mbrătișare și-un sărut,
o hologramă în ton frânt
pe clar de lună.
Stropi albi și negri ce îngână
o neputință strânsă-n mână
de-un tremur mut...
Și pleoape ce împart apoi
griul înlăcrimat la doi -
de noapte bună...

peregrinări de Dorina Neculce

hai ploaie îi zic reclădeşte-mă
retrăieşte-mi pasul din glezna 
piciorului meu stâng fluturi

atârnă ca o herghelie albastră
copii de metal îmi vâră degetele-n coastă
şi eu merg desculţ aiurind peste nisipurile înfierbântate
mă înnebunesc iepele mărilor cu nechezatul lor de fum
şi îmi adun arsurile peste pleoape gândindu-mă la tine
se face iarăşi vară o vară tulburată în care trupurile asudă
în aşteptări sinistre inima mea va bate ca un orologiu cu ochi
de lemn uimiţi în care au intrat demoni mici şi albaştri încercând
în zadar să îmi stingă buzele rupte din care se revarsă
o iarnă cu urlete ademenitoare o iarnă ucigătoare cu zăpezile aprinse
hai veşnicie atinge-mi ochii sau
stinge-mi nuferii
pe care
mi i-ai aprins tu
dincolo
de pleoape

Dor etern de Lavinia Amalia

Mi-e dor de minunea

incoltita in palmele tale

de radacinile cautand avide

izvorul ochilor tai,

de steaua pe care trebuia

sa ne impletim dansul

peste care acum,

doarme tacuta,

umbra...

Sabia cuvintelor ne raneste

uneori

curatand rugina

indiferentei.

Atinge-mi degetele

cu insistenta unui copil ce crede

in sublimul celei mai sfredelitoare

simfonii

interpretata pe pianul

sufletului...

Aseaza-ne visul pe aripi de vultur

Inalta-l acolo unde nu i se poate murdari

albul;

Deschide-ti ochii si lasa lumina

sa dezgroape adancimile adevarului

ce urca prin sangele meu

cu pulsul inimii tale

construind pod

spre infinit...

Aş vrea să dau timpu’-napoi de Roxana Mihaela Mirea

Aş vrea să dau timpu’-napoi
Să mai trăiesc măcar o clipă
Fiorul zborului în doi

Condus de-o singură aripă

Să-ţi mai ating măcar o dată
Lobul urechii-nfierbântat
În timp ce-ţi cânt iubirea-n şoaptă
Şi te sărut uşor pe cap

Să-ţi simt din nou doar o secundă
Sărutul cald şi apăsat
Şi-a ochilor privire blândă
Ce-n suflet mi s-a îmbibat

Aş vrea să dau timpu’-napoi
Doar pentru clipele frumoase
Ar trebui cu-n an sau doi
Să uit de cele furtunoase...

(Mirea Roxana Mihaela – Gânduri, 18.11.2012)

NU MERIŢI de Ioana Burghel

Nu meriţi nicio lacrimă 
de-a mea,
cu tine nu mai duc

niciun război,
ţi-am pus în palme,
sufletul,
cândva,
şi-apoi,
l-am adunat
de prin
noroi.

Cu palme
tremurânde
şi uscate,
l-am plămădit
din ploi,
şi din cuvânt,
s-a-ntors apoi,
zâmbind,
din moarte,
în trupul,
prea firav,
şi suferind.

Dar azi,
e mai puternic
decât ieri,
durerea,
şi-a învins-o
pe vecie,
şi-oricât ai vrea
să crezi şi să mai speri,
nu mai trăieşte
nicio agonie!