‎(In)evoluţie? de Vali Zavoianu

Peste tot ne înconjoară zmei
Care dau averi pe o sclipire
(Da-n sclipirea din privirea ei

Nu e nici o urmă de iubire.)

Ca la târg se lăfăie vulgar
Tot ce însemna ceva odată
Am ajuns să nu avem habar
Să iubim...(iubirea-i demodată?!?)

Ce preţ are sufletul din noi?
Dacă dimineaţa la plecare
Ne întoarcem pe călcâie goi
Şi plecăm nedând o sărutare?

"Cum mai eşti?" " Ce simţi?" "Vreau să vorbim."
Se tot pierd în calcule avide
Mai suntem în stare să iubim
În aceste vremuri insipide?

Cât era de simplu să primeşti
Un surâs, fiori, o-mbrăţişare.
Ce înseamnă oare să iubeşti?
S-a pierdut răspunsul la-ntrebare.

05.11.2012, © Zavoianu Vali

din copilărie de Nuța Istrate Gangan

luna umblă zăludă cu ochii sparţi
ca o bătrână care a călcat pe ochelari

( din obişnuinţă îi poartă oricum)

tot din obişnuinţă câinii urlă la lună
a jale a pustiu și a plictiseală desigur
prost obicei îţi spun
sunt atâtea lucruri la care oamenii ar trebui să urle
în loc să arunce cu barda în lună şi să îndârjească bietele animale

eram copil
umblam noaptea pe malul apelor
și prindeam în năvoade albastre
toate lunile care coborau sprințar în unde
nu-mi era frică de monştrii din adânc
nici de omul de pe lună
cel mai tare mă îngrozea
urletul prelung şi sfâşietor al unui câine pribeag
la o răscruce de drumuri
fix la miezul nopţii
când strigoii îşi făceau plimbarea obişnuită

și luna umbla zăludă cu ochii sparţi
ca o bătrână care a călcat pe ochelari

(din obişnuinţă îi purta oricum)

Mi-e toamnă, mi-e iarnă...---Florina Sanda Cojocaru

Flămândă cădere din ceruri de patimi,
Nuntită durere în toamnele noastre,
Zăpadă de griuri şi poduri de lacrimi

În vise pierdute, aproape albastre.

Bogaţi cerşetori şi străzi prea înguste,
O iarnă ce-şi cere dreptul la viaţă,
Doar oameni ce strâng, sărmane lăcuste,
E ora când sufletul trist îmi îngheaţă.

Fuioare de vânt se înnoadă în noapte
Şi tu îmi rămâi atât de departe;
Mă doare a vară în toamnele mele
Şi nu eşti cu ele, şi nu eşti de ele!

Cetăţi dărâmate, castele de frunze,
Săruturi de mare păstrate pe buze,
Cortegii de corbi, plăpândă ninsoare,
O viaţă-şi caută de mine cărare.

Străine cântări în apusuri de lavă,
Iubiri ce se pierd între imnuri de slavă;
Mi-e toamnă, mi-e iarnă, mi-e atâta pustiu
Şi dor mi-e de tine. De când? Nu mai ştiu.

Şi ploaie de gânduri dezlănţuie-n toamnă
Dorinţe ascunse, de tine îndeamnă!
Te reinventez într-o mie de feluri,
Iubiri înviate în umeri de ceruri.

O iarnă aştept, să mă ningă tăcere
În suflet rănit, obosit de durere,
Icoane de gheaţă minuni să îmi facă
Şi ochii-ţi străini din nou să mă placă.

Aştept viscolită de zile sticloase
Fărâmă de vară în tine, străine,
Şi îngeri căzuţi de nopţi păcătoase
Îngână speranţe, te poartă spre mine.

O mie de feţe, o singură moarte,
Copaci feciorelnici vor arde în noapte,
Străjeri de-ntunerici în ceruri de toamnă
Şi dorul de mine, iubite, te cheamă.

Străine cântări în apusuri de lavă,
Iubiri ce se pierd între imnuri de slavă;
Mi-e toamnă, mi-e iarnă, mi-e atâta pustiu
Şi dor mi-e de tine. De când? Nu mai ştiu.

CRENGI MOARTE dde Stefan Oana Valentin

Circumscriu
Rădăcină de pământ
Frunzelor uscate

Ca o horă verde
Și vie, să tremure.

Circumscriu
Norii plini ochi
Cerului prea albastru
Ca un dans nupțial
Desculț între ape.

Circumscriu
Curcubeul în palme
Să-mi adulmeci
Dulce și albă
Culoarea.

04 11 2012
ȘTEFAN OANĂ

CIRCUIT PĂMÂNTEAN de Patricia Serbanescu

trăim realitatea iluzorie
în acceptare şi refuz
fiind aici doar provizorie

în adevăr, ce e confuz…

ne-ndreptăm iar înspre rai
tot urcând înspre sinai,
ne-om recunoaşte ca fraţi
de ne-om auzi, strigaţi…

căta-vom în libertate
urma ieşirii din moarte,
stabili toţi, în entitate
cu speranţa, în dreptate.

cineva, ne-o observa
fără îns’a-ngenunchea
şi cu dorul de pământ
ne rostim iar, din cuvânt…

respirăm aer vidat
pe un drum mai luminat,
de’ajutor, fiind aripa
revenind umani, sadea…

iar ne-acoperim cu frica
comparabili cu furnica,
căutând din nou cărare
purtând crucea, în spinare…

golgota, e drumul plâns
doar Iisus, numitul ,,uns,,
l-a parcurs numai la dus,
spălându-ne de păcate
şi scutindu-ne… de moarte.

04 nov.2012

ÎMI de Stefan Oana Valentin

Îmi umpli brațele flămânde
Cu plin de foc troznit
Și flori, din miez de tei

Cu dragi, aducerile-aminte
De acadele, clovni și călușei

Îmi dăruiești uimirile
Pe toate
De prunc înconjurat cu drag, de zei
Ești primăvara mea cu pâine
Grădină plină, viu, de porumbei.

04 11 2012
ȘTEFAN OANĂ

Amorul de Costel Suditu

Trosnea în vatră lemnul bradului;
Pe tine, unduia o ceaţă;
Paloarea pielii de faianţă,

Şi ochii strălucindu-i iadului,
Să fierb, să-ngheţ, să-i fiu hazardului,
Mă fascinau cu aroganţă;

Mi-ai dat fior pe fruntea rece;
Cu darul tău Dumnezeiesc
Din pieptul crud cel femeiesc
Şi cu atinsul de la deşte,
Să mor, să-nviu, să ţip regeşte,
Ai pus în mine ce gândesc;

Amorul.. ce haină grea pe umerii fiinţei!..
De-o ai pe tine şi apasă cerul,
Tăios prin vene se preumblă gerul,
Şi pană-n vânt te unduie dorinţei,
Să râzi, să plângi, să-i fii pe plac dorinţei,
Te strânge-n chingi mai tari decât e fierul.

SĂ FIM APROAPE... de Patricia Serbanescu

Şi dacă cerul toamnei se va 'nnoura
Când bruma o să cadă albăstrie,
Vom strânge norii toţi, pe steaua ta

Să plouă cristalin… melancolie.

Din brume, vom alege roua crudă
Şi-om presăra-o ca în alte dăţi,
Udă să fiu, precum o paparudă
Aştept să vii, om stinge multe plăţi…

Când frunza toamnei ne agită vrerea
Iar frigul ne zâmbeşte printre foi,
Doar în căldura dragostei avem puterea
Să ne unim, foşti rătăciţi prin ploi…

Duios, oi mângâia cărunte tâmple
Căldura mâinilor te va-ntrista,
Că n-am putut în viaţă face punte
Să ne-mpletim, unindu-ne-ntr-o stea…

03 NOV.2012

Tatălui meu... de Nicoara Nicolae-Horia

Azi nu mai știu
întâiul meu

cuvânt,
de mi-a fost mamă
ori
de mi-a fost tată,
din ziua scrisă
ca un dor
înfrânt
mi-a rămas memoria
certată!
Eram copil atunci
și tu plecai
cu ochii învinși
spre zări necunoscute,
cum te rugam
din vârsta mea,
mai stai!
Dar pe-un copil,
vai,
cine să-l asculte?!

BOLNAVĂ DE IUBIRE-Popa Ines Vanda

Sunt mai sărac de tine cu fiecare iarnă, 
Ghețarii mă îngroapă în lacrimă de ger, 
Bolnavă de iubire, port dorul într-o rană, 

Te chem printre vitralii cu sufletul stingher.

Tornade sângerânde îmi sapă disperarea,
Albatroși lunateci sufletu-și hrănesc,
Zâne-n crinoline-și scutură ninsoarea,
Strigăt de iubire, veșnic te iubesc.

Cremene mi-e viața, îmi colindă crinii,
Greierii speranței plâng a-ngropăciune,
Printre albi mesteceni se aud vecernii,
Sculptori enigmatici nasc deșertăciune.

Un sărut mi-ar stinge setea de iubire
Dacă troienite temeri ai învinge,
Stele în buchete strânse-n amintire
S-ar preface-n iriși dacă m-ai atinge.

Copleșit de focul clipei interzise,
Mă îmbrac cu tine, veșnică povară,
Tu-mi ești epilogul vieții compromise,
Carul de iubire și de primăvară.