TAINA NOPŢII de Patricia Serbanescu

Ascultă-acum în taina nopţii
Cum cerne-amorul nemurirea!
Laşi mâinile să mă alinte...

Şi eu, o sa te mirui cu privirea.

Iubirea tremură şi înfloreşte
Din şoapte şi cu sărutări târzii,
În inimă tot doru-l răscoleşte
Scăldat în razele de lună, aurii...

Îţi dau dulceaţa gurii de cireaşă
Şi sentimentele ce m-au făcut aleasă,
Răsfiră-mi genele cu vorbele rostite
Şi-nvăluie visarea, în clipele oprite...

În liniştea cu umbre ce-au rămas
Pierduţi am fost în taina nopţii...
Încremenită-i clipa de popas
Prinzându-ne-n alegoria sorţii...

Iubitul meu, în taina nopţii
A ta voi fi în orice anotimp!
Sărută-mă cu buzele-ţi de miere,
Rugă să faci! Să-ţi mai rămân un timp...

iunie 2011

Paletă nouă, pictor vechi de Ovidiu Oana-pârâu

Un astru parcă obosit

răsare şi desprins din el,

printre verdeaţă risipit

se conturează nou pastel.

Se umple totul de culoare

în tuşe blânde, arămii,

căldura palidă din soare,

caută loc de veci în vii.

S-a perimat monocromia

lunii Gustar, vopseli perechi,

îi schimbă toamnei armonia.

Paletă nouă, pictor vechi.

Lumea asta... de Nicoara Nicolae-Horia

Întotdeauna lacrima-i sărată
Și atunci când plânsul nu-i amar,
Tot mai multă lume-i supărată

Ori e fericită în zadar.

Bolnavi înspre uitare se duc anii,
În urma noastră mai rămân strămoși?
Dar nu e vremea încă de litanii,
Copiii să ne fie sănătoși!

Rodească-n ei speranța de mai bine,
De-aceea vă mai spun cât oi mai fi,
Pentru acum și-n vremea care vine,
S-aveți mai multă grijă de copii!
...................................................

Lumea asta-i tot mai supărată,
Lumea asta nu-i precum a fost,
Întotdeauna lacrima-i sărată
Și-atunci când ochiul plânge fără rost...

Atât de dor... de Augustin Septimiu Ion

Atât îmi e de dor de tine 
Iubire blândă și suava... 
Unde-au fugit acele clipe 

Când în trupuri fierbea lavă ?

Când totul strălucea-n averse,
Când veneram verbu-a iubi
Și nu părea ca să ne pese
De ce a fost... sau ce va fi...?!

Mi-e dor de patima iubirii
Ivită-n ochi pierduți de damă...
De-abecedarul fericirii
Pe care-l descifram cu teamă.

De frenezia pasiunii,
Devoratoare, congruentă,
De care tu - minunea lumii -
Ești incurabil dependentă.

Mi-e dor de-acea feminitate
Pierdută cine știe unde,
Perena sensibilitate
Care-i dădu femeii... nume !

Unde-s... plimbările din noapte ?
Cotrobăind prin trupul tău,
Când rătăceam pierdut prin șoapte,
În... Eu-l tău... găseam ecou.

Baiaderă de Ovidiu oana-pârâu

Aş vrea să te-nvelesc în trandafiri,
Iar tu clădită floare lângă floare,
Te-adaugă motiv de ispitiri,
La dansul ce se schimbă în fervoare.

De te-o durea atingerea de spin,
Mă strânge, petrecându-l şi prin mine.
Voi şti cu dezmierdări să te alin
Şi să pătrund mai mult ca el în tine.

Împreunării-i vom găsi sfârşit,
Cu rozele în glastră, pe noptieră,
Prin roşul lor pătând la infinit,
Superbitatea ta de baiaderă.

Ridică-te... de Cătălin Codru

Eu am să zbor acum... Ţie, ţi-e bine?
Ai de trăit aşa?... sau vii cu mine?
Îmbolnăvită-i viaţa asta peste noi...
Trăită la o palmă în noroi.

M-am agăţat şi eu odată de nimic,
Dar n-am căzut atunci când eram mic,
Râdeam şi eu, râdeaţi şi voi...
Ne bucuram de palme în noroi.

M-am strâns să zăbovesc în rugăciune,
Şi-am înţeles ce-nseamnă o minune,
Că poţi ieşi numai cu pas greoi...
Să evadezi din palma de noroi.

Agaţă-te de mâna mea acum!
Vino cu mine am plecat pe-un drum
Te văd... zâmbind cu ochii goi,
Ridică-te!... din palma de noroi!

IUBIRE DIVINĂ - de Paty Serbanescu

Sunt o lumină, strălucind în noapte
un suflet peregrin pe bolţi divine,
De voi urca în pura libertate
mă voi’nălţa puternică, ca Tine...
Sfânt este locul de unde am plecat
amestecată-n val, doresc să-l mai străbat,
Mă-ncununez cu-a razelor lumini
vrajită de curenţii cristalini.

Sclipirile de stele se sting iar dimineaţa
m-oi înalta spre Tine, să te ating, cu faţa
Ridică-mă pe-o stea sau constelaţie
pe orice astru din a Ta creaţie!
Pe-o frunză dusă-n planul îngeresc...
ia-mă în braţe, atunci când obosesc!
Cât aş pleca de-aici să mă feresc
de spinii vieţii, care mă rănesc.

Doruri fierbinţi, Pământul le hrăneşte
prin Tine, doar conştiinţa se trezeşte
Şi toate-n lume ar vrea să se îmbine
cu veşnica iubire, ce-o izvorăşti din Tine.

Octombrie - de Boris Ioachim

Sub al soarelui anemic –
Mult prea palid, trist surâs
Cu năstruşnice rafale
Se strică toamna de râs

Podidind cu frunze moarte
Ţarini, ape şi alei
Şi cu nonşalanţă-mparte
Toate darurile ei:

Croncănit de ciori spre seară,
Triste zile, vineţi nori,
Îndoieli şi viaţă-amară
Şi în piept – de plumb fiori.

Înroşitele-i apusuri
Mă îneacă-n întrebări...
În zadar caut răspunsuri,
Tot scrutând spre depărtări:

Care-n viaţa mea, e aceea –
Dintre multele iubiri –
Cu adevărat, femeia,
Ce-am iubit-o-n răbufniri

De sălbatică dorinţă,
De tandreţi şi duioşii...
De dureri şi de căinţă
Şi senine amintiri?

Întrebări fără răspunsuri –
Întrebări fără de rost...
Înroşitele apusuri
Mă găsesc trist şi anost.

...Sub a soarelui tristeţe –
Sub al său palid surâs,
Toamna îmi tot dă bineţe –
Tăvălindu-se de râs...

Tăcere - de Elena Valeria Ciura

Prietenă a nopţilor târzii,
Când doar fiori din briza mării
Sporesc misterul camerei pustii
Şi mă încearcă plânsul întrebării:

„Cine esti tu?”Tu m-ai plăcut!
Erai doar unul, când te-am cunoscut-
Îi fi tu Ianus, cel reîncarnat
Eu doar visez la ,,primul unicat,,?

Când spre apus se duce luna
Şi linişte aşterne peste case,
Mă tot gândesc şi-mi pictez ochiul
Cu imagini vechi, demult rămase...

De-atunci,,când ochiul lui rotit
Pe după munţi şi văi şi înapoi-
În căutări se risipea şi nerostit,
Adio îşi lua pentru noi doi

Deghizate-n flori de piatră , amare
Se târâiau ispitele, dădeau târcoale-
Aleseră ca standard numai -bunăstare
Dar eu rămân făr’ de răspuns la întrebare...

Un cantec… - de Lacrimioara Lacrima

Un cantec fredonez
Intitulat “iubire”
Strofele-i urmez
Refrenu-i fericire.
In fiecare vers
E un tainic ritm
Ce da inteles
Dragostei in timp.
Toamna a-nceput
Frunze-ngalbenesc
Vantul ce le-a rupt
Pomii desfrunzesc,
Melodia verii
Dulce si fierbinte
Toamnei aramii
Ii lasa cuvinte…
Despre crengi cu flori
Ce acum au fructe
Cerul ce-i nori
Ursind ploi mai multe
Apele domoale
Razbat amintiri
Razele de soare
Au slabe zvacniri…
*
Un cantec ingan
In gand cu blandete
Toamnei vreau sa-i spun
C-are frumusete
Si am sa ma culc
Langa glasul tau
Frigul sa-l alung
Si tot ce e greu,
Dorul l-oi privi
Prin frunza ce cade
Cu suierul vremii
Pe firul de iarba…
Care in curand
Iar se va usca
Covoras dansand
Pe el s-o aseza,
Am sa infasor
Vise sa nu zboare
Sunetul sonor
Se-nalta spre zare
Cantec zamislit
Din iubirea mea
Am sa ti-l trimit
Sa-l canti pentru ea…
*
Fosnetul de frunze, il aud..nu tac…cantec de iubire, il repet cu drag, surd ecou de ploaie m-acompaniaza, peisaj de toamna ma emotioneaza…portret ruginiu fara de metal, construieste parca-n culori de clestar…in strunele viorii care nu trudesc, ce frumoasa-i toamna pentru ca iubesc…