vineri, 10 august 2012

Trecute amintiri din Rai... de Ovidiu oana-pârâu

Simt buze moi,
Simt sânul tău
Pe pieptul meu
Şi între noi
Timp nesfârşit,
Rai dăruit
De buze moi.

Ieri m-ai iubit,
Ieri ne iubeam,
Azi stau la geam
Cătând uimit
Năluci de dor,
Ce trec uşor
În asfinţit.

Iubesc trăind
Şi mor iubind,
Mi-e viaţa-moarte,
Moartea-trai,
Simt revenind,
Şi nopţi albind,
Trecute
The Art of Seduction by littledeviltoo

mai jos puteţi urmări transpunerea video-poemului marca Dana Blue
 ·  · Distribuie

Publicat de la Niciun comentariu:
Etichete:

Aşteptare de Boris Ioachim

...Şi cui îi spui tu “te iubesc”.
Cu zâmbetul tău îngeresc,
Rostit de dulce gura ta –

Şi cui şopteşti “sunt doar a ta”?

În nopţi cu lună la fereşti,
Pe cin’ visezi, la cin’ gândeşti?
Şi când răcoarea te-nfioară,
Pe cin’ doreşti, în fapt de seară?

Ştiu: nu sunt eu, acela care,
Te încălzeşte ca şi-un soare...
Şi ştiu c-am fost, mereu, aşa:
Un trecător prin viaţa ta.

Frumoaso, te-am cântat în versuri
Pline de-arzânde înţelesuri
Şi te-am iubit făr’ de hotar –
Dar totul fost-a în zadar.

Prea poate-se, nu ştiu prea bine,
Să fi fost joacă pentru tine,
În aşteptarea-acelui care
Veni-va pe-un cal alb, călare -

Bărbat puternic şi vânjos –
Ţinut-am loc lui Făt-Frumos...
Acela cari-să-ţi ostoiască
Durerea – şi să te iubească.

Aşteaptă-l, deci, frumoasă fată –
Deşi, eu ştiu că niciodată,
În zi frumoasă, sau zi tristă,
Nu va veni – căci nu există.

Suntem cu toţi supuşi greşelii
Şi slăbiciunii şi durerii –
Dar eu nu-ţi voi împiedica
Dorinţa de a-l aştepta....
Publicat de la Niciun comentariu:
Etichete:

*** de Danaela Daliela

Un sunet straniu înfioară pădurea. Frunzele ascultă, iarba ridică tonuri de mlădieri, petalele răsfrâng arome vii. O lumină străvezie străbate aerul albastru ca al doru-rilor mele, sub sigiliul lunii. Apar mlădioşi, mişcându-­se ca o viziune a frumuseţii. El se apropie de mine privindu­-mă, străpungându-­mi sufletul cu o lumină blândă. Ea stă mai retrasă. Înţeleg că spaima de oameni încă există în amintirea ei. E sfioasă şi blândă ca o adiere. Dar temătoare, teamă pe care i­-o înţeleg prea bine. Pe care am trăit-­o de atâtea ori şi eu în apropierea oamenilor. Dar iubirea din ea este nemărginită.
Mă uit la ei, şi valuri de iubire îmi inundă sufletul. Se apropie uşor, uitându-­se în ochii mei. Un tremur mă cuprinde şi izbucnesc în plâns: „Iartă­-mă, minune! Iartă­-ne, Doamne pe noi, oamenii care au ucis iubirea, care i­-au îndepărtat şi pe Ei. Iartă-­mă, Iubire!”
Publicat de la Niciun comentariu:
Etichete:

INCOMPATIBILI de Aurel Peteoaca

Intre cantul greierilor mei din tarana
Si maretia cetatilor tale de granit,
Este o intindere,sisifica, de mana,

Care refuza nemurire prin cioplit.

Intre strigarea mea desculta , pripita
Si ecoul tau ermetic,prea camuflat,
E smerenie de ruga fierbinte, necitita,
Si inocenta pura de copil-barbat.

Intre malul meu singuratec ,abrupt,
Si albia ta ca doua palme in caus,
Este o instrainare de lapte nesupt,
O ceata vanjoasa ce miroase a tus.

Intre limba mea impietrita si scurta
Si urechea ta pilnie deschisa,setoasa,
Este un mars in taras ,pe coate si burta,
Un drum cunoscut,ratacit catre casa.
Publicat de la Niciun comentariu:
Etichete:

Un vis...? de Lavinia Amalia

Soaptele mi-au ingenuncheat sub spada somnului...
Erai acolo,
adanc in gandul meu,
ca un Luceafar indraznindu-mi labirintul
din noaptea ce s-a revarsat in cascade.
Esti sovaitor in a-mi cunoaste zborul,
dar arzi de dorinta de a bea
amestecul nectarului
soptirilor mele
ca pe cel mai aromat
poem de iubire.
Era un vis...
Acelasi care te aduce iar si iar
in simfonia heruvimilor
ce canta-n mine.
Respirand acelasi aer
de Viata
Sufocati de surogatele cu pretentii de"vii",
care te lasa ca o fantana,
in care doar holograma apei exista.
Adapa-te
din freamatul buzelor mele.
Curand vei fi indestulat...
Asculta sunetul dorintelor implinite,
in atingerea degetelor ce se-mpletesc
in dansul dragostei,
din care a rasarit un curcubeu
Perfect rotund,
care cuprinde
Cerul si Pamantul...
A fost o oglindire spre departe...
prea departe,
chiar pentru atingerea razelor
unui Luceafar
poate...
Un vis din ceea ce eu sunt
si nimeni nu (va) cunoaste...

 ·  · Distribuie

Publicat de la Niciun comentariu:
Etichete:

Intreb... de Lavinia Amalia

Vin de departe ...
am povara grea
Nu mai sunt cel de ieri
copil zglobiu
Vin sa gasesc puterea
de a sta
In palma-Ti
care doare purpuriu.
Scurtez abisul
chemand linistea.
Zdrobite-mi sunt
calcaiele-n pustiu...
Doamne-am ramas plangand
la poarta TA.
Si orologiul bate-un...
"prea tarziu"?...



 ·  · Distribuie

Publicat de la Niciun comentariu:
Etichete:

Melancolie de Boris Ioachim

Când brume de argint cădea-vor lin
Şi n-or mai fi nici frunze prin copaci
Întunecat, o clipă, de-un suspin

Te voi ruga, iubito, ca să taci.

Lumina lunii, ca o mângâiere,
Ne va-ncălzi obrajii pustiiţi
Vom număra luceferi în tăcere
Şi asta ne va face fericiţi.

Vom fi ca altădată, iar copii,
N-om săruta, visând singurătăţi,
Ne vom plimba cuminţi pe străzi pustii
Şi iar vom fi tăcuţi, ca-n alte dăţi.

Vom fi în toamnă trişti şi visători
- Purtând în ochi tristeţea unei ploi –
Pustiu va fi oraşul fără flori –
Când brume lin cădea-vor peste noi...
Publicat de la Niciun comentariu:
Etichete:

Nimicul de Veronica Simona Mereuta


meu ar putea fi mult mai mult
decât tot ce-aş fi recunoscut

în lume ,asemenea.
mărturisesc un obişnuit, la fel de trecător,
cum poate fi necunoscutul ştiut,
când ea zâmbeşte aiurea,
doar de dragul inimii-frunză,
coaptă cireaşă ,rămasă pe ramul drag,
cu dor de acasă pierdut.

nu mă privi cu ochi de hoinar,
oglinda e-n luciul de apă îngheţată,
ai să aluneci dus de cu vânt fără rost,
chemat de mireasmă fără gust,
către vara pierdută de curând.

dimineţile mă dor,
rouă nu-i de-ajuns să spele păcatele
începute fără veste,
neterminate aduceri aminte se înghesuie,
uşa din dos nu va mai fi niciodată
locul pe unde am să mă strecor,
departe de această
efemeră eternitate.

nimic nu-i întreg,
nimic nu e gol,
doar tânjeşte lângă o poartă!
Publicat de la Niciun comentariu:
Etichete:
Abonați-vă la: Postări (Atom)