...Şi cui îi spui tu “te iubesc”.
Cu zâmbetul tău îngeresc,
Rostit de dulce gura ta –
Şi cui şopteşti “sunt doar a ta”?
În nopţi cu lună la fereşti,
Pe cin’ visezi, la cin’ gândeşti?
Şi când răcoarea te-nfioară,
Pe cin’ doreşti, în fapt de seară?
Ştiu: nu sunt eu, acela care,
Te încălzeşte ca şi-un soare...
Şi ştiu c-am fost, mereu, aşa:
Un trecător prin viaţa ta.
Frumoaso, te-am cântat în versuri
Pline de-arzânde înţelesuri
Şi te-am iubit făr’ de hotar –
Dar totul fost-a în zadar.
Prea poate-se, nu ştiu prea bine,
Să fi fost joacă pentru tine,
În aşteptarea-acelui care
Veni-va pe-un cal alb, călare -
Bărbat puternic şi vânjos –
Ţinut-am loc lui Făt-Frumos...
Acela cari-să-ţi ostoiască
Durerea – şi să te iubească.
Aşteaptă-l, deci, frumoasă fată –
Deşi, eu ştiu că niciodată,
În zi frumoasă, sau zi tristă,
Nu va veni – căci nu există.
Suntem cu toţi supuşi greşelii
Şi slăbiciunii şi durerii –
Dar eu nu-ţi voi împiedica
Dorinţa de a-l aştepta....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu