Hei, voi gări... de Boris Ioachim

Hei, voi gări, voi, măre’ gări
Am ars sute de ţigări
Aşteptând pe cineva
Ce venea – dar nu venea
Căci iubea pe-altcineva…

Hei, voi zări, voi măre’ zări
Mi-am ars ochi-n depărtări
Dup-un dor care pleca
Dup-un suflet ce şoptea:
“Te iubesc” – nu mă iubea
Da’- i plăcea să spun-aşa
Că doar gura – n-o durea!

Hei, voi gări, voi măre’ gări
Pline de fum şi ocări
Cine-i oare, cine-i cea,
Cine e iubita mea
Care să nu mă mai vrea
Doar haină de vreme rea?

Hei, voi gări şi măre’ zări
Gura arsă de ţigări
Şi spurcată de ocări
Mai rosteşte când şi când
Ca un geamăt din pământ:
“O s-aştept mereu aşa,
Pe-o fată ce nu venea
Pentru că nu exista
Decât numa-n mintea mea –
Într-un tren care pleca”…

EMBARGOUL - de Irina Nedelciu

S-a scurs în lacrima din ochi,

Un gând de taină şi deochi

Ce-ncet, încet mi-a pârjolit,

Tot ce-a fost vis neprihănit.

A-ngălbenit până şi dorul

Şi singur s-a crucificat,

Îndepărtând astfel amorul

Ce zile, nopţi m-a tot şocat.

Prin inimă simt  grohotişul

Cum se răstoarnă în neştire

Adulmecând după fetişul

Ce-ncearcă-n puls o revenire.

Ce-i enigmatic ?! Embargoul...

Ce mi s-a pus fără de ştire,

De am rămas precum tabloul

Pierdut în gară, printre şine.

Cu un răsuflet de mâhnire

Desţelenesc iubirea bine,

Să las să umble doar uitarea

Să-mi netezească iarăşi calea.

Să îmi panseze... cum va ştii,

Rana din piept, ca într-o zi,

Într-un balet nedescifrat

PAMANTUL CEL NEGRU - de Mihail Rujoiu

Pamantul cel negru in alb s-a incins
Si pomii de viata parca s-au saturat
Si case in pamant se intorc amortite
De visul dureros al ultimului sfat.

Afara cand fulgii danseaza prielnic
Si vantul imi bate in fereasatra,
Teama se ascunde sub tocul de usa,
Turturi se infig in inima noastra.

Culoare dam lumii,un alb instelat,
Copiii amarati se alearga pe strada,
Astern sperante in urmele reci
Iar pasari se ascund,ce lume ciudata...

Spintec sufletul greu al copacilor
Lasand frunzele sa cada adanc
In palmele sufletului meu,
Privesc neindurator si plang.

Astup cerul cu albastre iluzii
Marile cu degetele mele de lut,
Pamantul cu ochii de pe urma
Si ma gandesc la ce am pierdut.

Departe in intunericul amintirilor,
Vad leaganul mainilor ude
Apropiindu-se de fata umila
Vrand parca s-o sarute.

E timpul sa ingenunchez in fata ta,
Sa-mi dezvelesc urmele grele,
Sa scriu legende,albe legende
Despre pamantul zilelor mele.

Din cartea:  "Din fum de tigara..."

Să spună el... de Costel Suditu

Poetul să fie mut.
Nu are dreptul să risipească
Cuvintele lui înaripate;
Să le dea spre citire acestei lumi
Cât şi celeilalte;
Poetul nu trebuie să se mişte.
Să nu se strâmbe coloana infinitului,
Să rabde capriciile cuvântului
Spre esenţa priceperii;
Si să lase sângele slobod
Întoarcerii către sine;
Când staţi de vorbă cu un poet
Nu-l întrebaţi nimic,
Doar lăsaţi-l să spună el
Dacă va vrea,
Ceva.

Ce vrei să-ţi scriu? - de Getuţa Fata Dragă

Ce vrei să-ţi scriu de la distanţă ?

Un cântec trist, sau o romanţă

Un cântec vesel, sau de dor ...

Cum cântam odinioară, tuturor ?

Acelor ce mă ştiu şi mă-drăgesc,

Şi mă apreciază, cum e şi firesc,

Că n-am scris niciodată, să nu placă,

Am scris doar poezie, afrodisiacă.

Sau poate-ai vrea să îţi recit, o poezie

Din gândul meu, nepusă încă pe hârtie,

În care cânt, iubind cu nonşalanţă,

Iubirea mea şi-a ta, nepuse în balanţă.

Spune-mi acum iubire, vreau să stiu,

Ne-am întrecut în slove, prea târziu ?

Eu scriu ce simt, am sufletul deschis,

Şi n-am un scop anume, sau precis.

În poezia mea eu cânt, iubirea

Şi tot în poezie, găsit-am fericirea,

Ce mă poartă-n viaţă cu succes,

Dar n-o să-mi fac din asta, interes.

15-07-2012

UN GÂND FRUMOS - de Irina Nedelciu

Un gând frumos, în prag de seară

Aleargă-n strune de vioară

Să scoată cântul cel mai fin

Să îl auzi, în somnul lin...

Să-ţi împletească pe sub pleoapă

Un vis şoptit, de-o dulce fată,

Ce te dezmiardă până-n zori

Cu buzele, de-ţi trec fiori.

Un gând frumos, în zori de zi

Atinge o harpă-n cer, să ştii,

Că îţi trimit o sărutare

În razele de prin hotare...

Să îţi aducă alinare

În sufletu-ţi, ce parcă n-are,

Îmi pare atât de zbuciumat

De la căldură, stă-n oftat.

Un gând frumos, în amiază

Se-alintă şi se aliniază

Pe-ntregul cer ce-mi picturează

Un curcubeu, ce se aşează...

Cu dragoste, pe-al tău obraz,

Să-ţi dea iubire şi mult haz

Să poţi să treci prin zi uşor,

Ca-n toate, tu să ai mult spor.

Un gând frumos aleargă acum,

Pe aripi de zefir, pe drum,

Peste pădurea-nfiorată

De cel parfum ascuns, în şoaptă...

Ce tainică şi avântată

Ţi-aşează-n inima curată

Iubirea... cea mai înstelată...

Şi-un "te iubesc" iubite, dragă.

Ce vrei să-ţi fiu? - de Ovidiu Oana-Pârâu

Te urmăresc pe drumuri de lumină

Şi te presar cu vorbe de iubire,

Să nu te-ascundă norul sub umbrire.

Ce vrei să-ţi fiu, o zi senină ?

Răsai cu părul mac şi cu aleanul

Pe câmpul unduit de vânturi line,

Aş vrea să te cuprind adânc în mine.

Ce vrei să-ţi fiu, de grâu eu lanul ?

Cu ochii-n strălucire de smaralde

Mă ţintuieşte inima-mi flămândă,

Aşa cum temătoare-i şi arzândă.

Ce vrei să-ţi fiu, nisipuri calde ?

Oglindește-ți frumuseţea în pârâu

Şi prin atot ce eşti sub mii de picuri

Se-nalţă ispitire din nimicuri.

Ce vrei să-ţi fiu, sălcii pe râu ?

Iar în livezi când stai în glas de harpe

Şi risipeşti tăcerile prin cânt,

Mă-ndemn spre tine să-ţi şoptesc cuvânt.

Ce vrei să-ţi fiu, ispita-şarpe ?

Divinitatea mea - de Getuţa Fata Dragă

Divinitatea n-am atins-o încă,

Şi nu-s divină-n tot ce scriu,

De vină-i sufletu' ce-mi cântă,

Iubirea aşa cum simte şi cum ştiu,

Cu trupul şi-ntreaga mea făptură,

Iubesc tot ce-i frumos şi-mi place,

Şi nu cârctesc, în artă şi cultură,

Am să iubesc, iubirea bine-mi face.

De piele, ca şarpele, nu mă despoi,

Să i-au altă culoare, iubirea s-o arăt,

Simţind curat, iubirea o împart la doi,

Sunt viaţă şi-o trăiesc iubind curat.

Iar când iubirea-n suflet, mă inundă,

Textila de pe mine  doar o schimb,

Şi-mi cânt învăpăiată şi fecundă,

Iubirea-nflăcărată ce-n trup o simt.

Divinitatea nu m-a atins încă,

Sunt vie şi prin viaţă rătăcesc,

În suflet port iubiri ce-mi cântă,

Atât cât pot şi cât e omenesc.

Divină oi fi la ceruri, de-oi ajunge,

Acum împart iubirea pe pământ,

Până când viaţa o să mă alunge,

Vă cânt iubirea, un dar atât de sfânt.

Acelora ce simt la fel ca mine,

Cred în iubire şi din iubire sunt,

Căci din iubire îmi vine mântuire.

Când toate-s rostuite, pe pământ.

24-06-2012

A plouat!... de Radu Adrian Gelu

Plouă, e noapte, plouă,

binecuvântare în mijlocul verii,

vine iată neaşteptata ploaie torenţială…

Zilei celei toride de vară,
fără nici-un răgaz în arşiţă,
ploaia nopţii iată-i acum  deodorantul…

În noapte dintr-o dată,
briza rece iţeşte suflarea,

fulger-n fulger-n tunet bate darabana…

Picături mici învolburate,

adună parfumuri cu sunet,

în streşini clocotind plete de pârâu cald…

A nopţii floare polenul,

în picuri vântul îl poartă,

a ne simţi mai bine, vara e chiar plăcută…

Zi de vară toridă... de Radu Adrian Gelu

Zi de vară toridă

topeşte amintirea

parfumului de iubire începută…

Extazul în pasiune

în azuriu descântec

e licitaţie de suspine cutremurate…

Zâmbetul efemer

tot mai persistă

gândului ars de azuriul mister…

Strălucirea-n privire

briză îmi respiră

visul în aşteptare, vertij în transă…