S-a scurs în lacrima din ochi,
Un gând de taină şi deochi
Ce-ncet, încet mi-a pârjolit,
Tot ce-a fost vis neprihănit.
A-ngălbenit până şi dorul
Şi singur s-a crucificat,
Îndepărtând astfel amorul
Ce zile, nopţi m-a tot şocat.
Prin inimă simt grohotişul
Cum se răstoarnă în neştire
Adulmecând după fetişul
Ce-ncearcă-n puls o revenire.
Ce-i enigmatic ?! Embargoul...
Ce mi s-a pus fără de ştire,
De am rămas precum tabloul
Pierdut în gară, printre şine.
Cu un răsuflet de mâhnire
Desţelenesc iubirea bine,
Să las să umble doar uitarea
Să-mi netezească iarăşi calea.
Să îmi panseze... cum va ştii,
Rana din piept, ca într-o zi,
Într-un balet nedescifrat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu