Se întâmplă de Carmen Zaniciuc

În singurătate,

călătorești ca într-un labirint;
te rătăcești să te poți regăsi
și chiar de-ai ieșit din el,
lumile te aduc înapoi,
cu trupul greu și apăsător
ca moartea uitată în pustiu.
Durerile îți mai dau certitudinea
că ești viu
și le porți,
ca și cum în altă viață
n-ai mai fi.
Dar se întâmplă să-ți găsești inima,
mai întâi în tine,
apoi în apropierea ta.
Realitatea încorsetată în rigid
devine ușoară,
îți eliberează fiecare electron
în ritmul pașilor de tango.
Chiar și moartea se entuziasmează;
trece prin tine înainte să-ți vină ceasul
și îți dă viață.

Bosonul ...Eminescu de Iurie Ososianu

..." Dar deodat-un punct se mişcă…cel întîi si singur. Iată-l 

Cum din chaos face mumă, iară el devine tatăl… 
Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii, 
E stapînul fără margini peste marginile lumii" 
Scisoarea I. M.Eminescu

... a fost un eminescu Absolutul 
sau Absolutul, eminesc cumva, 
și-a plămădit la începuturi lutul 
știind perfect ce infinit Va modela .?!

și România să fi fost întîmplător 
acel picior de plai pe care dânsul 
va fi venit dintr'un sfârșit de viitor 
și care la 'nceputuri fu cuvântul.?! 

și steaua pân' la care-i drumul lung 
și plopii fără soț cu flori albastre 
ce sacru genial în umbră- ascund 
și ce nefast simbol al lașității noastre.?!

PS
și bosonul Eminescu-i ultima din cărămizi 
la măreață catedrală ce nu poți s"o mai ucizi 
punctul ăsta ce se mișcă -( unii zic- bosonul Higgs) 
e și timpul , e și spațiu, e și totul si... nimic!!!

03 iulie 2012
Moscova

Depresie IX de Boris Ioachim

Anii, peste mine, curg

Precum norii peste fagi…
Clipe-n fulgerări se scurg -
Clipe triste, clipe dragi.

Cum fug norii sub senin
Şi-napoi, cred, se întorc,
Zile pline de venin –
Pe acelaşi fus se torc.

Aiurit mi-e gându-n noapte,
Desfăcut în fire – mii..
Vântu-mi spune-n triste şoapte
C-o să plec dintre cei vii.

Ce tristeţi mă înconjoară,
Ce minciuni, ce nenoroc…
Ce-i din lut – în lut coboară –
Toate se întorc la loc.

Din iluzii şi visare
Viaţa mea o am clădit…
Dar, la prima clătinare,
Visele-mi s-au năruit.

Cu ce mână-ai dat –napoi –
Şi cu cât suflet iubeşti,
Ori sub soare, ori sub nori –
Tot cu-acea mână primeşti.

Nu-s nici primul, ce din lume,
Plin de silă va pleca…
Pentru fapte - rele, bune,
Socoteală toţi vom da.

Port pelinul în privire
Şi mi-e sufletul pietroi…
Stors de doruri şi iubire –
Lutu-n lut se vrea - înapoi…

CRUCE-I SAP, ETERNITĂȚII. de Stefan Oana Valentin

Prinși în clești, de clipa vie,

Mici rotițe într-un plan
Ne luptăm, bolnavi, cu zorii
Pas cu pas și an cu an.

Moare timpu-n fiecare
Vii ne naștem, vii murim
Vom plăti ca orișicare
Vina noastră că venim.

Una după alta, clipe
Închid ochii-n mâini pe piept
Altele se nasc să țipe
Implacabil, către drept.

Cruce sap eternității,
Viața noastră nu-i demult,
Bat umil la poarta morții
Cânt de liniște s-ascult.

03 07 2012
ȘTEFAN OANĂ

NU MA UITA de Mihail Rujoiu

Si nu ma uita niciodata 

Cum nici eu nu te voi uita, 
Caci in privirea ta stau ascunse 
Priviri ce imi tresalta inima. 

Si nu ma lasa niciodata 
Cum nici eu nu te voi lasa,
Caci in zambetul tau stau ascunse 
Zambete ce imi incalzesc inima.

Si nu ma abandona niciodata 
Cum nici eu nu te voi abandona,
Caci in respiratia ta stau ascunse 
Respiratii ce imi purifica inima.

Si nu ma pierde niciodata 
Cum nici eu nu te voi perde,
Caci in gandul tau stau ascunse 
Ganduri goale si inerte.

Si nu ma rataci niciodata 
Cum nici eu nu am sa te ratacesc,
Caci in caldura ta stau ascunse 
Calduri in care ma topesc.

Si nu ma respinge niciodata 
Cum nici eu nu te voi respinge,
Caci in mangaierea ta stau ascunse 
Mangaieri ce suferintele imi vor stinge.

Si chiar daca tu m-ai uitat,
Eu nu te voi uita niciodata,
Caci in inima mea stau ascunse 
Dorinte ce ard viata mea toata. 

Din cartea ;Din fum de tigara ...

SUNT de Catalin Codru

Îmi bate-n suflet vânt de risipire,

M-ai fi iubit... de n-ai fi fost iubire,
Şi mă apleacă anii spre pământ,
Eu te iubesc acum cât sunt.

Trec porţile de vama, una câte una,
Din tot avutul îmi ucid minciuna,
Am umeri aplecaţi şi sunt cărunt,
Sunt tot mai eu, atât cât sunt.

Ce-am învăţat până acum nu-mi e folos,
Sunt eu mai sus?... sau cerul e mai jos,
Mi-e tot mai dragă brazda de pământ,
Şi mi-am rămas doar eu, am fost şi sunt.

Cu amintirile alese bob cu bob,
Mi-am fost stăpân, mi-am fost şi rob,
Mi-e mai aproape malul de pământ,
Sunt încă eu... dar nu mai sunt.

Cătălin Codru

Oricând să poți de Carmen Zaniciuc

Ai pipăit în liniștea ascunsă

acea clipă ce te înalță
cu ochii privind în tine
și uitând în care om
te-ai lepădat
pentru a te continua,
conectat la viteza luminii?
Oricând să poți să renunți
la tot ce-ai adunat
ca într-un abis.
Visul e nesfârșit
chiar de pare ireal,
lumea e o nălucă,
plăsmuire de-o viață,
mult prea scurtă
s-o trăim
pe de-a întregul;
îmbinăm jumătăți
și sperăm 
până la sfârșit
c-am iubit
așa cum se iubește.

Dă-mi umbra ta... de Nicoara Nicolae-Horia

Dă-mi umbra ta

să mă ascund
în ea,
până e încă ziuă
pe pământ,
mi-e nu-știu-cum
acum
și-așa aș vrea
să nu mai știe nimenea
că sunt!
Dă-mi umbra ta
să-mi fie
de
mormânt,
când noaptea peste lume
va cădea...

3 Iulie 2012

Învinși de Nuța Istrate Gangan

Întotdeauna când eşti provocat la război, încearcă să te înarmezi cu armele inamicului tău, să foloseşti aceeaşi strategie şi aceeaşi gândire. Poate că el şi-a inventat şi metoda şi armele, dar fiind foarte ocupat să studieze armele şi metodele tale, îşi va lăsa unele puncte descoperite în planul personal. Marea victorie nu este decât suma unor mici victorii şi nimic nu este mai amar decât să pierzi înfrânt de propriile metode.
Pe propria mână.
Dar când ai realizat că ai câştigat o luptă pe care nu ai provocat-o, gustul victoriei este dulce amărui.
Până la urmă, nefiind nici învins şi nici învingător simţi că războaiele zadarnice nu-şi au rostul.
Nu-ţi asigură pacea interioară. Iar pacea exterioară este doar o expresie.
Esti un adevărat învingător atunci când esti mulțumit cu statutul de invins în fața oponentului învingător. Atunci când știi că ai avut un motiv bine întemeiat să-i ajuți puțin victoria. Pentru că ți-a păsat mai mult de scopul luptei lui decât de laurii care ar fi zăbovit doar o zi pe fruntea ta: ziua victoriei.

Sunt oameni și cauze pentru care merită să lupți.
Și sunt oameni și cauze pentru care pierzi bucuros orice război.
Și sunt oameni și cauze pentru care nu se merită să lupti și totuși, într-o inexplicabilă încăpățânare si un gram de orgoliu în plus, lupți până când gustul victoriei îți produce greață. Devii războinicul războaielor zadarnice.
Sunt un om amabil, folosesc toate metodele de împăcare amiabilă si semnez aproape toate tratatele de pace, dar dacă trebuie sa port un razboi, fie el si rece, il port.
Pentru că aleg sa ies invins dintr-un război cinstit decât umilit într-o pace falsă.
Pentru că respect razboinicii destoinici si cinstiți și nu pacifiștii de mucava, oamenii vorbelor goale si a faptelor caritabile ascunse sunb masca intereselor meschine.

Nu mi-au plăcut insă niciodată războaiele.
Nici măcar cele câştigate.
Pentru că nu ştiu nici să câştig nici să pierd.

Soare de Costel Suditu

Soare, soare nebun se răsari

Şi naşti umbra mea printre pietre,
Şi coci pe harac în Cotnari
Esenţa gălbuie din vetre,

Îmbracă-mă soare, aurie cămaşă,
Pătrunde în gândul meu rece,
Lumină-mi gândirea ce-mi face cocoaşă
În suflet din tot ce mă trece;

Cum noaptea un vis, ce-mi aduce iubirea
Ca ram înverzit plin cu floare,
Aşa să răsari peste nori cu privirea
Spre mine şi tot ce mă doare;

S-alungi tremuratul cu raza ta dulce,
Cu zâmbetul, clipă senină
Să-mi dai, trup de tină ce duce
Spre ceruri o cupă prea plină.