Depresie IX de Boris Ioachim

Anii, peste mine, curg

Precum norii peste fagi…
Clipe-n fulgerări se scurg -
Clipe triste, clipe dragi.

Cum fug norii sub senin
Şi-napoi, cred, se întorc,
Zile pline de venin –
Pe acelaşi fus se torc.

Aiurit mi-e gându-n noapte,
Desfăcut în fire – mii..
Vântu-mi spune-n triste şoapte
C-o să plec dintre cei vii.

Ce tristeţi mă înconjoară,
Ce minciuni, ce nenoroc…
Ce-i din lut – în lut coboară –
Toate se întorc la loc.

Din iluzii şi visare
Viaţa mea o am clădit…
Dar, la prima clătinare,
Visele-mi s-au năruit.

Cu ce mână-ai dat –napoi –
Şi cu cât suflet iubeşti,
Ori sub soare, ori sub nori –
Tot cu-acea mână primeşti.

Nu-s nici primul, ce din lume,
Plin de silă va pleca…
Pentru fapte - rele, bune,
Socoteală toţi vom da.

Port pelinul în privire
Şi mi-e sufletul pietroi…
Stors de doruri şi iubire –
Lutu-n lut se vrea - înapoi…