Floare de sânziană… de Boris Ioachim

Sânziană, sânziană,

Floare eşti sau buruiană?
Buruiana dorului
Sau floarea norocului.

Buruiană de iubit
Sau floare de lecuit
Vise limpezi de fecioare
Ce mai cred în ursitoare?

Ce cred că-n vraja iubirii
Stă secretul nemuririi.
Şi parfumul tău aparte
Le ţine de rău departe.

Te culeg fecioare-n noapte,
Cu chicote şi cu şoapte
Despre un frumos ursit
Despre-un mult visat iubit.

Şi le stinge, dintr-o dat’
Şi aleanuri şi oftat.
Şi-mpletindu-te-n coroană
Sânziană, sânziană,

Pe creştete te aşează –
Chipul li se luminează,
Preschimbându-le-n prinţese,
Dacă nu chiar în crăiese

Nopţi, ah, nopţi de sânziene,
Cum îmi picură din gene,
Rouă rece şi amară –
Căci îmi amintesc de-o vară

Când sub stele mai visam
La al dragostei balsam
Şi sub vraja stelelor
Mă simţeam nemuritor.

…Sânziană, sânziană -
Floare eşti şi buruiană
Buruiana dorului
Şi floarea norocului…

Ioan... de Nicoara Nicolae-Horia

“Şi-i vei pune numele Ioan!”
Aşa i-a spus îngerul,
celui mut 
în ne-credinţa Cuvântului...
IOAN!
IO-AN!
Dezleagă-mi, Doamne, limba,
Să pot grăi cu ea,
Nu am crezut când Vestea
I-a spus deşărtăciunii,
Un Prunc la bătrâneţe din Duh
Tu vei avea,
Azi Fiul meu se naşte
Din pântecul minunii.
Ca el Prooroc în lume,
Botezător nu îi,
Acela care strigă, 
Cum în Scriptură scrie:
Să fie netezită în veci 
Cărarea Lui,
Dar cine îi aude porunca
Din pustie?
Dezleagă-mi limba, Doamne,
De lut şi iartă-i vina,
Mă leagă pe vecie
De numele lui sfânt,
Slăvită fie ziua
Când l-a numit Lumina
'Nainte-mergătorul Iubirii
Pe pământ...

 

de Nicoara Nicolae Horia.

durere de ‎Nuța Istrate Gangan‎

durerea mea

nu se măsoară în lacrimi
sau oftaturi
nu se măsoară
în rătăcirea paşilor
pe poteci pustii
nici măcar
în inima frântă iar și iar

durerea mea cea de toate zilele
se măsoară în volţi
în grade
durerea mea
se măsoară
într-un fel de unităţi
incomensurabile

(ca şi fericirea mea de altfel)

Unuia din public (M.Arin) de Iurie Osoianu

Mai ţineţi minte ciclul de mineriade- 

Ce teatru Doamne, ce regie. ce securitate.?!! 
Ca voi acuma (vorba lui M. Arin) s"aveti tiganiade 
Şi primi -miniştri -doctoraşi cu teze plajiate?!!

Şi epigrame nascociti, cu testamente şi cu ouă 
Şi Piaţa Universităţii iarăşi tace 
Şi peste Bucureştiul vostru parcă plouă 
Cu stropi de sanje fariseic de năstase...

24 iunie
Moscova

Natural de Veronica Simona Mereuta

...fetele nu scriu poem

aşa ar fi dacă
vişina nu s-ar fi iubit cu viermele
de dragul gust recunoscut
iar mărul oprit
nu era în mâna Evei
fierbinte dor regăsit de tulburător
necunoscut alungat de Rai
...la nesfârşit.

de-singur,
plopul nu va face pere,nu ştie!
fulguiala către strănut e tot ce-i rămâne,
amintire de "Noroc!"
...de-odată!

răchita face micşunele
să odihnească-n coş
sau jilţ odihnei tale a-sfinţite
căci lemnul ei atât de fraged a ştiut 
...să fie!

Şi,dacă nu ţi-e locul 
să te iubeşti cu marea,
doar ploaia mai păstrează,
în umedă tăcere dorinţa,
răsuflarea-i reavănă va trece prin tine,
şi ai ajuns...!
acolo unde cerul miroase a libertatea
de-a înnota
cu aripile goale
...de nefiresc!


Când muntele se răstoarnă-n tine,
cu păduri,izvoare,clocot surd,
furtuna,ea singură,
te-ntoarce-n drum 
cu singurul adevăr
...de trăit!

Chiar dacă nu eşti,
nici car cu flori,
nici umbră de castan,
nici,uitat de mare ţărm

...poartă îţi fie umerii,
cum fruntea aşează gândul drept
în orizontul făcut din ochii tăi.

Poate că sunt ce-mi place,
doar copila ce visează
şi râde uneori,adânc din plâns...


Fii tu,
băiatul fugit de-acasa care-i rămăsese..strâmtă!

24.06.2012
Vero

ASTA ESTE VIATA de Mihail Rujoiu

Motto;

Despartire mare chin 
Cum pot oare sa te alin .

Intoarce-te in timp iubito,
Priveste in urma ta acum 
Cum stau ascuns si plang 
Dupa perdeaua ta de fum .

Ploaia inunda strazile pustii,
Inserarea se lasa peste mana mea,
Ochi reci lacrimi ascund,
Inca mai suferi,nu ma pot ierta...

Calmul sperantei cade insetat ,
Sufletu-mi arde,cenusa ascult
Peste trupul meu,ce inca n-a uitat 
Caldura ce daruita-i nu de mult...

O inima rece vesnic ce bati
Peste umbra care s-a lasat,
Noaptea ma trezesc vise insingurate,
Ma simt sfarsit vesnic vinovat...

Asta este viata,mergem mai departe
Fiecare in lume,cu a lui vina grea,
Poate peste ani,ne vom intilni
Si unul pe altul ne vom ierta...

Din cartea ; Din fum de tigara...

07-1-1995

Vara de Stelian Maria

Aceasta vara nu e vara mea.

Am asteptat-o cu miros de flori albastre
Si mi-am facut-o zana intre astre
Tot asteptand-o mut langa saltea.

Stiu ca bat campii dar nu-i vara mea.
Cand a venit m-a tot lovit adanc in coaste
Chemand in ajutor a lumii oaste...
Sa nu-ndrazneasca sa mai fie-a mea !

Stelian Maria 
2012-06-23

CIREŞE-AMARE… de Patricia Serbanescu

Oricând te voi primi sub al meu soare

Fără să-ţi caut în priviri vreo vină,
Te voi servi cu ce-ţi plăcea…cireşe-amare
Ţinându-te în braţe, pe drumul spre lumină…

Caci toate clipele cu tine-s încântare
Nicicând nu ţi-am găsit…pricină,
Mereu puteam să-ţi dăruiesc cireşe-amare
De mă-mbătai… cu dragostea-ţi divină.

Dormeam sub ramuri aplecate-n floare
Şi ne-mpleteam dorinţe-n jurăminte,
Sub vântul serii, ne-atingeau cireşele-amare
Ne-aminteau că viaţa… mai şi minte…

Cu tine aşteptarea… mi-ai zis că n-o să doară
Cât îţi voi dărui mereu… cireşe printre flori,
Gustul ne-nşală des, viaţa... mai pare-amară
Ca n-a fost ce-ai promis şi pomii-mi dau fiori.

 

Mânăstirea de la Răteşti de Costel Suditu

Un şarpe printre arbori sus
Prin tufe lăstărite de migdal
În şerpuit spre zarea de apus
Îşi duce contopirea spre astral;

Sunt urme de corvoade, suferinţi
Căinţe, rugi mai calde către sfinţi
Pe toate călătorul trist pe drum
Le duce cu piciorul oareşicum;

Orişice ram parcă-ţi vorbeşte-n mers
Şi milă să păşeşti pe drumul şters
În tine simţi,
Tocit e şerpuitu-i de dorinţi;

Printre frunziş ghiceşti în depărtare
Cupole albe, zare peste zare;
E-atâta pace în toate dinprejur!...
Nu mai socoţi că traiul este dur;

E-o lume minunată, de vei dori s-o ştii
Cuprinde tot frumosul şi sfântul din poveşti
Şi încropeşte-n sine minune între vii;
Ce lesne-ai face asta aicea la Răteşti!...

Viaţa ca o artistă de Costel Suditu

În fiecare zi refaci acelaşi drum
Fluturând în vânt cosiţele-ţi de aur,
Ce tânără erai!... mlădiţă ca de ulm
Te unduia-i în zare cu paşi sfioşi prin lauri;

Trecu atâta timp, din ochi nu-ţi pieri clipa
Când noi eram solfegiul iubirii pe pământ,
Nu vrei s-arăţi regretul şi nu accepţi risipa
Atâtor ani ce ninse în părul tău cărunt;

Priveşti zâmbind în zare, doar tu mă vezi venind
Cu tremurul ce-aşează atâtea amintiri...
Doreşti cu nerăbdare un vis îmbrăţişând;
Şi-acum mai simţi căldura de când eram doi miri;

Zâmbeşti cu ochii-n lacrimi şezând pe treapta prispei
Unde săruturi Lunii iubind sacrificam
Neştiutori atunci de poftele artistei,
Era frumos machiată, noi nu ne pricepeam;

Plecai din timp, rămas-ai doar tu pe treapta vieţii,
Zâmbeşti plângînd sub Lună, ştii că mai e puţin
Până la ceasul mare când roua dimineţii
Va fi pe-o nouă cruce cu mine-n cimitir.