Anormalitate de Vali Zavoianu

Ce bazar și lumea asta

La ce lucruri s-a ajuns
Să te bucuri de napasta
Semenilor pe ascuns.

Și să râzi de neputință
Să faci haz de toate cele
Și în loc de-ngăduință
Să arunci cuvinte grele.

A ajuns pasăre rară
Să te bucuri, să ajuți
Mai degrabă faci să doară
Și pe alții îi asmuți.

De e rost cumva de sânge 
Se adună zeci de ulii
Victima pierdută plânge
Dar nu se-opresc nesătulii.

Mușcă tot și rup cu dinții
Doar așa-s satisfăcuți
Și înjură de toți sfinții
Doamne...și-s atât de mulți.

Unii îți zâmbesc, netoții
Și-ți vorbesc frumos. E-un joc...
Ei stau pregătiți cu toții
Să te spânzure pe loc.

Cineva spunea cu jale
Că e treabă mult mai grea
Să aduni pe orice cale
Oameni "pro" pentru ceva.

Și că cel mai simplu iată
Tot mai des pot fi găsiți
Și se-adună laolaltă
Oameni "contra" și-nrăiți.

Cum să poată-n ei să-ncapă
Câte-un dram de omenie?
De invidie ei crapă
Și de ură, dușmănie.

Și-și spun oameni, cu mândrie
Și pretind cu toții stimă
Ei, care-ar mânca de vie
O ființă. Mă deprimă...

Nu știu sincer unde mergem
Către ce ne îndreptăm
De-om ajunge să culegem
Ceea ce azi semănăm,

E păcat...ne cresc copiii
Într-o anormalitate
Și le oferim mizerii
În loc de umanitate.

22.06.2012, Zavoianu Vali

dar lipsă de Nuța Istrate Gangan

într-un târziu

ai să mă uiţi
dar îţi voi rămâne întotdeauna
o vagă nelinişte
într-un târziu
ai să mă transformi
în amintire
dar ai să tresari
doar la gândul
că sunt

eu știu,
(nu mă întreba de unde știu)...
eu știu
că tu ai să mă simți
pentru tot restul vieții tale
așa cum un soldat abia întors de pe front
îşi simte brațul amputat
acolo tot timpul
viu și pulsând

dar lipsă

VIS EFEMER… de Patricia Serbanescu

am crezut că fac doar bine

însă…mă crispez mereu,
cum să cred într-o iubire
dăruindu-mă… doar eu?

mi-ai rămas fixat în sânge
şi tresar în vis distrus,
simt cum dragostea se scurge
pe sub paşii… ce s-au dus…

dorurile-mi fug rebele
citesc crucile mai vechi,
îmi plâng vise-ntre zăbrele
când văd suflete perechi…

stai ascuns, n-auzi chemarea
unui suflet amăgit?
laşi jos ochii…răsuflarea
pe o tamplă… ce-a albit.

un ecou răspunde-n stradă
sunt…turistul cel stingher,
încă-mi caut o vitrină
cu-acel vis…ce-i efemer.

liniştea, mi-e bucuria
sugrumându-mi vise rele,
déjà simt doar nebunia
de-oi paşii cândva spre stele…

iubirea ce-acum mă-nalţă
şi-mi dă pacea solitară,
tot revine-ntr-o robie,
ce e liberă, plenară…

viaţa se parcurge-n caturi
şi spiralele cereşti…
sufletul se-nalţă-n umbra
amăgirilor…lumeşti.

Văz-duhul dintre noi nu e târziu... de Nicoara Nicolae-Horia

E-aşa de cald aici şi-atât de bine,

Văz-duhul dintre noi nu e târziu
Şi cât de mult se-aseamănă cu tine
Poezia mea pe care-o scriu!

Cu jind se uită îngerii înapoi 
Şi cu invidie ne-omenească,
Un curcubeu de dincolo de noi
Învaţă ploile cum să iubească...

Nici nu mai ştiu ce anotimp e-afară,
Nici nu mai vreau cu vremea să fac târg,
În ochii tăi e-o alduită vară
Şi lanurile toate dau în pârg...

de Nicoara Nicolae Horia.

Vaza de Ene Adrian Daniel

Sunt o vază smălţuită,

De flori, adesea, hulită,
Că vin rupte-n trupul meu,
Tot oftează, le e greu.

Seva seacă, lin se scurge,
Florile încep a plânge,
Se amestecă cu apă,
Moartea-n ele vine, sapă.

Sunt ciobită într-o parte,
Le dau speranţe deşarte.
Vine miros de pământ,
Mă roagă cu jurământ.

Să le dau iarăşi lumină,
Seva dulce să-si revină,
Nu vor tinere să moară
Chiar în miez de primăvară.

– Îţi vom da zeci de petale
Pentru gestul dumitale,
Te rugăm, fă o magie,
Du-ne iarăşi pe câmpie!

– Vă iubesc mult, vă respect,
Din păcate sunt obiect!
N-am putere să dau viaţă,
Veţi păli de dimineaţă!

Roua ce-o iubeau visează,
În buchet se-mbrăţişează,
Mie-mi zic jelind tăcut,
Bucăţică rea de lut.

Bucată cu bucată de Veronica Simona Mereuta

dărâm zidul dintre mine şi eu,

fără majuscule!
Nu mă cred Domn sau Zeu,deşi n-ar trebui să cer ajutor,
aşa cum blasfemia e o mănuşă aruncată cui şi cum n-ar fi,
de povestit...

despre pom,despre omul care sunt,
sădesc aiurea dram de libertate,
fără gând să culeg,
doar să văd odată acel răsărit pentru care 
m-am născut!

Nu iubesc ...la general,
pe generic trec mereu data expirării,
sunt limite de bun simţ(..a nu se citi limitări!),
o poveste o visez de câte ori am nevoie,
fără oi enumerate să-mi adorm
...visarea!

Aşteaptă mult şi bine,
codul sau cheia inimii mele,
chiar e ceva ce nu ştiu 
dacă e esenţial de esenţă,
de păstrat în recipient,
aşa ca exponatele din laboratorul de biologie..

Viul se citeşte mai mult decât l-ai scrie,
cu litere umezite în formol,
şi-l pierzi în durerea ce ţi-o asumi abia după
valuri,şi nori,şi stele,şi 
...colţul acela de curcubeu,
care-i al tău abia după ce 
Tu...ai fost!


22.06.2012
Vero

Se trezeşte-o nouă zi de Renate Müller

Se trezeşte-o nouă zi

cu zoriori înzmeuraţi
ce din senin se nasc 
din roze şi din crini

Se trezeşte-o nouă zi
desculţă-n câmp de rouă
se lasă-n ierburi fluierând
într-un flaut de-argint

Se trezeşte-o nouă zi
prinde-n degete duioase
flori să facă o cunună
ce o pune peste lume 

Renate Müller

MAMA de Mihail Rujoiu

De nimeni nu imi este dor 

Decat de mama mea ,
Caci sufletul ei cald si bun 
Mereu ma alinta.

Si ma privea in ochi mereu,
Cu dragoste de mama buna 
Si vorbe dulci ea imi spunea 
Sfaturi de zana buna.

E mama mea si o iubesc 
Si sufletul il simt aproape,
Caci nimeni pe acest pamant,
De ea nu ma desparte.

Ma invata tot ce e bun,
Sa lupt,sa invat si sa iubesc 
Si tot ce misca pe pamant 
Eu ca sa ocrotesc.

Ca ea nu e nimeni pe pamant
Si nu cred ca exista oare,
O floare mai gingasa cum e ea 
Fiinta atat de atragatoare.

Din cartea ;Din fum de tigara...

06-V-1991

ACUM de Irina Nedelciu

Îndrept privirea-n altă parte

Tu nu-mi mai eşti nici muz, nici şoapte.

Am obosit s-aştept în noapte

Un  'te iubesc' băgat în poate.

Acum, că totul s-a sfârşit,

În ochi s-a stins un asfinţit,

Dar... mi-a rămas un răsărit

Şi-o poftă mare de iubit.

Şi pot din nou să cercetez...

Cu-al meu smarald în univers

Fără să plâng sau să oftez,

Cu slova-mi simplă în cel vers.

Iar dorul ce m-a tot lovit

Cu amintiri despre nimic,

S-a dus în drumul rostuit

Bătut în gânduri, pic cu pic.

De azi m-am lecuit de tine,

Am rupt brăţara ce mă ţine.

Acum sunt liberă să zbor

Către iubire... fără nor.

Irina Nedelciu la 21 iunie 2012

Mă chemă vântul... de Costel Suditu

Mă cheamă vântul, mă strigă-n el cuvântul
Ce l-am lăsat a-mi face viaţa un păcat;
Căci am jurat.

Mă cheamă vânturile toate c-au fost lăsate,
Şi am uitat cele ce sfinţii au cătat
De respectat.

Mă şuieră în suflet vântul, mă ia pământul
Că nu sunt om să am un pom;
Să-i ascult cântul.