Eliberează visul de Carmen Zaniciuc

Nu păstra nici un vis în sertar,

De-l închizi acolo, poți să arunci cheia;
Cine mai are nevoie de renunțări
Cu jumătate de final?

De-i vechi, așează-l într-un tablou,
Privește-l, fără să-l atingi,
Și nici o clipă să nu desprinzi,
Căci toate amintirile se vor surpa.

De-i nou-născut, înfașă-l
În panzele albe ce te îmbie,
Cât să învețe zborul și avântul
Apoi eliberează-l cu tine.

VREAU IUBIRE de Ines Popa

Hoinare doruri vin și pleacă-n grabă 
Într-o poveste parcă ancestrală, 
Tu porți orgolii ca pe o podoabă 
Și îmi vorbești c-o liniște formală. 

Nedezlegate noduri ne mai leagă, 
Noi stăm tăcuți la capete de poduri, 
M-am dăruit cu dragostea întreagă, 
Tu irosești iubirea prin exoduri. 

În lanțurile clipei se zbuciumă suspine, 
Jăratice nestinse s-au reaprins în gânduri, 
Noi rătăcim prin nefirești destine 
Și bâjbâim prin labirint de ziduri. 

Nici vorbă să-ți semnez vreo condamnare, 
Aruncă spada,vreau din nou iubire, 
Renunță la spășita resemnare, 
Prea ne iubim să-ți fiu doar amintire!

Ines Popa 

DOAR ADEVĂRUL de Irina Nedelciu

Cât mi-aş dori să-mi vii, în aste clipe,

Când totu-mi pare searbăd şi urât,

Să mă alinţi şi să îmi spui cuvinte,

Să-mi furi tot ce e grijă, cu-n sărut.

E numai vis de vară şi eu ştiu iubite,

Că între noi nimicul a rămas nimic,

Dar inima îmi strigă... şi mă minte,

Că-ţi umblu seara-n gânduri şi-n ilic.

Cât mi-aş dori minciuna să-mi strănute

Numai particule-nstelate de-adevăr!

Ca viaţa-mi să se-nalţe, să se-avânte,

Spre constelaţii-n universul ce-l ador.

Că m-ai iubi ?.. Sau nu ?... doar adevărul

Ar proteja tot ce ne leagă... pe noi doi,

Te rog iubite, hai, tu spune-mi totul

Cât mai curând... să ştiu ce-i între noi.

Irina Nedelciu la 20 iunie 2012

Cu tine sunt, cu mine eşti... de Nicoara Nicolae-Horia

Cu mine eşti, cu tine sunt,

Nu-i tihnă unul fără altul,
Cum nu-i adâncul fără-înaltul,
Nici fapta fără de cuvânt.

Vorbească lumea, ce ne pasă!
Te scriu şi nu-i fac niciun rău,
Eu-mirele şi servul tău,
Iar tu- de-a pururea mireasă.

Cine ţi-a spus întâia dată
Că viața-i fum de nu iubeşti,
Să aibă veşnicia toată-,
Cu tine sunt, cu mine eşti...

BOLNAV de Emil Marian

De cand te-am zarit m-am contaminat

Si de atunci sunt bolnav, cazut la pat.

Bolnav de tine si de privirea ta albastra

Bolnav de viata si de moarte, de napasta,

De-aceasta meschina soarta,

Care mi te-a scos in cale prea tarziu.

Incerc sa ma tratez cu versuri,

Am o reteta pe care au incercat-o

Si altii, mostenire de la Badia,

El a fost maestrul. Noi ceilalti

Invatacei mai buni sau mai slabi,

Dar toti bolnavi de cate o femeie.

Unii chiar de mai multe.

Si in perseverenta mea de a ma trata,

Scriu,scriu ce-mi trece prin idee,

Scriu si ziua si noaptea pe alee.

La lumina lunii, scriu precum nebunii.

Privesc in gol si visez ca m-ai iubi.

C-ar fi posibil sa te indragostesti

De mine, un anonim fara viitor,

Cu trecut prea lung si tern.

Dar ma trezesc si ma simt rau,

Caci virusul iubirii nu-mi da pace,

Se pare ca e epidemie de dragoste

Si n-am scapat de ea, m-am contaminat.

Sper sa nu se afle si sa nu se vada,

Ca altfel ajung in izolator, unde ma usuc de dor,

Acolo unde e tratata inima cu zeama acra de uitare,

Sa nu mai iubeasca, sa uite tandretea.

Si eu nu vreau sa uit, vreau sa fiu bolnav,

Sa raman asa contaminat de tine, de iubirea ta,

Sperand ca epidemia nu te va ocoli

Si te voi intalni,bolnava de sufletul meu iubitor!

Mortul cel frumos-- unui prieten "plecat" de Costel Suditu

Mă trec fiori!

Aud ca mori...
Ding-dong-dang!
În buzunare mâna bag
Să scot un ban
De am;

Clopote de-aramă,
Sfarmă
Liniştea din pom;
Păsărele-n crom,
Prinse-n lucii raze,
Zboară, nu mai dorm;

Se aude-o babă
Care are treabă:
Tare mai boceşte!
Cela ce loveşte
Clopot fără grabă...
Bine, bătrâneşte;

Se aude popa
Când cu mâna, hopa!...
"Strânge"... aleluia!
Cruce acestuia
Făcând lin cu roba;

Vin cu ochi sticlindă,
Gura aburindă
Că e frig şi ger,
Mâna să întindă,
Pomană să prindă,
Că de nu, ei cer!

Sunt sărmanii lumii,
Cei ce nu muncesc,
Beau doar şi mănâncă
Şi vorbesc cu pumnii,
Nu se obosesc
Cu vreo treabă-a face,
Căci destul de greu
E să fii sărman si pe sine-a place;

-"Să muncesc chiar eu 
când în graba mare
Fiecare moare
şi pomană face"?!!...

Cu privirea-n jos,
Vântul ne străbate;
Bocetele cos
Amintiri curbate;

Te-ai petrecut şi tu...
Din colivă-am luat,
Lacrimă-am vărsat
Fără-a spune "nu";

Ştiam c-ai să pleci
Fără să te treci...
Ai fost un rebel
Tânăr, arătos;

Cine este el?...
Este doar... un miel;
Mortul cel frumos.

Sub bulgăr de sân de Ovidiu Oana-Pârâu

Mă leg de universuri cu odgoane,

Stingând nebun balans de hule reci

Şi ţintuiesc iubirea în cotloane,

Să n-ai în urmă uşi să poţi să treci.

În zori şi-amurg, să vin cu tăvi preapline,

Să-ndestulez trăirea de hapsân,

Ofranda mea să poată să aline,

Nesaţ ce porţi sub bulgărul de sân.

Din vinul curs prin mine, tu vei soarbe

Să-nmoaie nodul funiilor oprelişti,

Vei răsări din tainiţele oarbe,

Rob liberat de sumbrele privelişti.

Ovidiu oana-pârâu la 19 iunie 2012

NU! de Stefan Oana Valentin

Nu am smuls eu 
sâmbur din miez,
culoarea nici măcar
n-a existat, rotundă
ci doar un dulce
portativ imens
panglică de început
imens fecundă.
N-am gustat 
dulceața făr'de limbă
mersul dinspre genunchi
nu l-am tocit și tac
mă-mpleticesc aiurea 
într-o secundă
pasul îl am de fier
sigur de rac.

Nu am ales 
stânca ce cade
nici nor de ploi prea gri
mă tem de pauza din ape
de peștii mult prea vii
de curgerea în șoapte
de prin grădini
de trandafiri pustii.

Nu am mai smuls
dinte demult stricat
nici sânge cald din venă
căzând umil am pronunțat
scrisoare fără temă
cuvânt fără păcat
iubire fără schemă
și crez fără să zbat.

19 06 2012
ȘTEFAN OANĂ

Pe surul fundalului de Iurie Osoianu

Splendoare şi graţie şi dor infinit

Şi demon. Şi albastru. Şi rece
Şi pura chemare din ochii închişi
Prin surul peretelui... trece.

Şi linul bărbiei, oval pe obraji
Şi buze lipite cu sete
Ce umbre din lista fiinţelor draji
Dansează pe surul perete..?

Şi ce amintiri din şirag de iubiri
Pe tample zvăcnind se prelinge
Ce linişte- albastră de dulci retrăiri
Pe surul peretelui planje..?

Cine-s?.... de Costel Suditu

Şi dacă am plecat
Şi totul după mine am lăsat?
Şi dacă ce am fost
Şi am făcut
Cu rost ori fără rost
Ca un ecou tăcut 
S-a terminat?
Şi dacă prin fereşti
Nu mai ascult Lunii poveşti
Ori plânsului din ceruri pe la geam
Nu-i mai dau suflet, gândului un ram?..

Şi dacă nu mai este ram
Şi ceruri care plâng
Nici Luna cu poveste,
De ce din strop să scurg
Vreau Mări?... din ce nu este?

Şi ce să spun de mă-ntrebaţi,
Cine-s?...

Un călător muşcând din Univers
Cu pumnii înspre lume ridicaţi
Când inima bolnavă toarce vers.