Suflet pereche de Ovidiu Oana-pârâu

Cerul începe

de lângă

privirea noastră

şi tot de acolo,

periplul devenirii.

Rătăcirea printre astre

nu se numeşte visare,

ci destin.

Doar iubind

poţi ajunge

să şopteşti

steluţei dorite:

~ Bună dimineaţa,

suflet pereche !

Ovidiu oana-pârâu la 16 iunie 2012

De-aş face... de Costel Suditu

De-aş face-un curcubeu din gândurile mele,

Aş umple-ntreaga lume de culori şi stele,
Iar din iubirea mea o punte de aş face,
Ar prinde-ntreaga lume şi nu s-ar mai desface;

Din sufletu-mi de-aş face un limpede izvor,
Cei însetaţi dintr-însul de-or bea, în veci nu mor,
Dar din durerea mea de-aş face o cărare
De va păşi pe ea, oricine singur moare;

De-aş face-un cer deasupra doar din dezamăgiri,
Cei ce-or privi la dânsul s-ar umple cu-amăgiri,
Iar din fiori ce-n viaţă prostia mi i-a dat
De-aş face pe-o colină un prea frumos palat,
Toţi cei ce-n el s-ar duce ar râde ca pierduţi,
Şi de-ncălţaţi or merge ei vor ieşi desculţi;

Din tot ce-am îndurat spre binele a face
Un lac de-aş închega ce peste tot ar place,
Va fi frumos deasupra şi roată împrejur,
Dar înăuntru rece, neprimitor şi dur;

De-aş face din simţirea ce-o am doar pentru voi
O luntre peste ape cu vâsle mari şi noi,
Ar încăpea întrânsa şi proştii şi deştepţii,
Şi strâmbii... chiar şi drepţii

Căci inima de-aş face o încăpere mare
În ea ar încăpea întreaga noastră zare,
Nu ar mai fi idei şi fapte concepute
Să ţină-n slavă ura, suspine, căi pierdute.

Amnezie-- dedicată unui prieten de Costel Suditu

Căutături deşarte găsesc în ochii tăi...

Pesemne din cei răi şi din neexplicate
Îţi sunt acum gravate pe simţurile moi
Absente clipe noi, străfunduri neaflate;

Te caută în urmă, în ce-a rămas stingher
De teama unui ger în care tot se curmă
Pulsând în strâns de sârmă, văitându-te în fier
Când proceduri îţi cer să nu uiţi ce se-amână;

Priveşti cu ochii goi spre tot trecutul tău
Şi nu vezi decât hău, în suflet simţi un sloi
De tragice nevoi în care ai fost rău
Forţat de-atâta nou pe-atât de multe căi;

Întoarcete, zâmbeşte şi spune cum te cheamă,
Fereştete, destramă păienjeniş ce creşte,
Încearcă, te păzeşte de nevăzuta lamă
Perfidă, ce te sfarmă dintr-o bucată-n zece.

De mine-nstrăinată de Renate Müller

Mă simt de mine-nstrăinată

singură pierdută-n gânduri
în cartea veche de-altădată
citind doar printre rânduri

Trecutul meu e-o apă tulburată
în care-mi este silă să privesc
şi umblu în cămaşa nespălată
a timpului în care eu cerşesc

Renate Müller

Liniște... de Dorina Litra

Era prea liniște în viața mea
când ai apărut pe cărarea 
ce duce spre suflet.

Ochii noștri se căutau, 
buzele noastre-și zâmbeau, 
brațele chemau parcă îmbrățișarea 
ce avea să ne înrobească inimile.

Tăcerea țipă parcă 
peste liniștea ce-mi spune că vii... 
că ești aproape.

Amintire... de Boris Ioachim

Amintire, floare scuturată,

Pe poteca anilor pustii
Cât mă doare–aroma ta uscată
Azi, când sunt lipsit de bucurii!

Anotimpuri zboară peste mine
- Fiecare cu parfumul său –
Însă, ce-ar putea schimba în bine
Într-un veac lipsit de Dumnezeu?

Între-un vis şi-o deznădejde cruntă
Tot în amintiri mă regăsesc…
Când sprânceana serii se încruntă
Doar singurătatea o iubesc.

Glasul ploii, murmurând spre seară,
Printre muguri cu miros curat
Ca un cântec dulce mă-nfioară -
Să-mi reînvie vise de altădat’.

Amintire, floare scuturată
Pe uitarea unui veac pustiu,
Mult mă doare-aroma ta uscată -
Azi, când pentru vise-i prea târziu...

Eu de pomană sunt... de Nicoara Nicolae-Horia

Eu am venit şi vin dinspre un dor

Cu sărbători durute-n calendar,
Din tot ce ştiu mă dărui tuturor,
... Eu de pomană sunt, nu în zadar!

Dar să nu-mi calce nimenea pe umbră,
C'atunci detună Apusenii mei,
Toată comoara asta de sub ţundră
E pentru voi aici, nu pentru zei!

Din Dragoste vă dau şi nu din milă
De vă e foame, sete de cuvânt,
De cerşetori mi-a fost şi mie silă,
Că nu-i cunosc pe-aceia care sunt!

Şi nu suport să mă cerşească nime',
De-aceea pân' la capăt iar vă spun,
Aceste versuri, cu sau fără rime,
E adevărul meu de sub gorun

Tu, care-mi vii pe-aici, ori care treci,
Cu tine dacă stau de vorbă-acum,
Eu de pomană sunt, voi fi în veci,
Ca pomul cel din margine de drum...

Nicoară Nicolae-Horia

Şoaptele mele de Renate Müller

Cu capul pe genunchi

stau sub cireş
petale albe cad 
pe şoaptele mele

cum să-ţi spun 
că-mi eşti pe plac

mă zbat 
ca un fluture 
prins într-un 
ac de gămălie

tu nu mă vezi 
nu m-auzi

doar eu te simt
suflând
boare de vânt
peste şoaptele mele

Renate Müller

MIREASA ALBA de Mihail Rujoiu

Mireasa alba cu val alb 

Ti-as darui ia dar al meu scalp,
Pus pe o patura de nori
Insangerat in albi fiori

Mireasa alba nasti din flori
Ti-as saruta sarutul tau banal,
Te-as invita in gand de nori 
Sa fi speranta mea la bal 

Mireasa mea invii in noapte,
Cand drumul se deschide greu 
Spunandu-ti la ureche albe soapte,
Sa ne ingropam vesnic in apogeu

Mireasa mea din alb in alb incerci
Cuvinte albe,sageti frante,
Te vreau pe tine in cuvinte,
Sa imi saruti a mea alba frunte 

Mireasa mea din nori pustii
Ploaie sa aduci,sa aduci lumina ,
Spre nemurirea unui vis,
In dar iti dau a mea inima 

Din cartea ;DIN FUM DE TIGARA...

0I1990

La luptă! de Camelia Armati

La arme, iubite, la arme cu noi,

Pe mări, printre stepe, prin ploi,
Să rupem tratatul cu carnea fierbinte,
La luptă, iubite! ”Nainte!

Îmbracă-ți armura din za de cuvinte,
Îmbracă-mă-n piatră, la tine în dinte,
Să faci tu un scut pentru-amândoi,
Din patimi născute în iadul din noi!

Să-mi fii Maresal și să-ți fiu ordonanță,
Să-ți lustrui bocancii cu parfum de speranță,
Să dorm pe afară, să-ți străjui intrarea,
Din fluier să sufli să-ți aflu chemarea!

Cu ranița-n spate, pe front, prin noroi,
Cu ochii la jarul ce arde în noi,
Cu pieptu-nainte și fruntea spre cer,
La arme, iubite! Din dragoste pier!

Războiul e crâncen și tună prin noi,
Grenade de-asalt cu schije de ploi.
Se-nfig și tot hăcuie-n suflet durere...
La arme, iubite, căci dragostea cere!

Să nu dezertăm nicicând din vâltoare,
În luptă să ardem, în focul cel mare,
Balsam pentru rana ce urlă că doare
Și e blestem, și-i binecuvântare!

Camelia Armati