Ia-ti numele .. de Elena Mandru

Ti-ai uitat numele in mintea mea

Cum ai lasa un pat ravasit sau un vis.
Il vad scris peste tot,pe urmele
pasilor mei,pe cerul ochilor albastri,
In gustul din gura si-n tot universul
vietii mele din ultimul timp.
Am incercat de multe ori sa-l decupez
din gandurile invalmasite si sa-l dau uitarii.
Dar nici macar nu ma pot dezlipi de el
ca de un nume oarecare.
Stii de ce ...pentru ca ai descuiat strigatul meu
launtric,rugaciunile disperate,soarele si apusul vietii,
Le-ai luat in palme si le-ai asezat langa inima ta.
Ai devenit sufletul meu pereche ....!

Elena Mandru

Am ridicat capacul de Renate Müller

Am ridicat capacul

unui joc periculos
ce ne avertiza că e făcut
pe viaţă şi pe moarte

cu vorbe dulci 
şi pline de venin
feţe cu măşti 
jucând ale lor roluri
ce ne-arătau dureri

atunci noi l-am închis la loc
îngroziţi de-a lui cruzime
şi am decis c-acest joc perfid
să nu se răspândească-n lume

Renate Müller

Hora cuvintelor de Renate Müller

Într-un vârtej ameţitor

m-a prins o horă de cuvinte
nu pot să dau de sensul lor
de mine nici că iau aminte

saltă vesele de-a roata
chiuie, se-nveselesc
eu privind la toată zloata
inima mi-o răscolesc

Renate Müller

Dacă de Veronica Simona Mereuta

poate că este un "De ce?" întors din drum,
deturnat din răscolirea credulă a adevărului neînceput
şi pus pe condiţionare prenupţială a 
...deznodământului.

Chiar

dacă te iubesc,
poţi pleca şi mâine,
chiar mai bine decât mi-ai apărut în lumina ochilor,
mraniţă de doruri dospite-n pat reavăn de amintiri.


Doar

atunci când îmi va mai rămâne o singură dorinţă,
o voi lua cu mine,neîmplinită,
uitată de nelinşte, aripa ultimă a ce voi şti să
renasc.

12.06.2012
Vero

Nepoezie... de Catalin Ciorba

Eşti femeie

Pentru că tu... îmi asmuţi şarpele
Pentru că tu îmi dai să gust
Mărul sânului tău
Şi ştii să mi-te încolăceşti în braţe
Cu picioarele tale
Dându-mi-te aşa cum numai tu ştii
Ziua în amiaza mare...
Fără grija zilei de mâine
În noaptea care risipeşte stelele în parfum de tei
În dimineaţa ce urmează nopţii albe
Când femeie îmi smulgi nedormirea din aşternut
Şi... eu aştept seara când ai să mi te aşezi în poala precum un prunc ce îşi doreşte alinare.
Femeie.

Cătălin Ciorbă

sărutul frunzelor în soare de Ovidiu Oana-pârâu

azi am văzut ca o chemare

insinuată prin fereastră

sărutul frunzelor în soare

veșmântul florilor din glastră

le apropia o adiere

iar ele unduiau supuse

contactul ca o mângâiere

pe un perete crea tuşe

eu admiram uimit desenul

părea o gură ce sorbea

în picuri line tot polenul

de pe un sân ivit abia

de-odat` un nor ca o iluzie

frumoasa rază-a alungat

pe zid rămâne o aluzie

a unui vis plin de păcat

Ovidiu oana-pârâu la 11 iunie 2012 l

Regrete de Mihail Rujoiu

Cateodata ,privim prea mult 
In indepartatul nostru trecut 
Si regretam tot mai des ,
La ce am avut si am pierdut 

Si nu vrem sa recunoastem, 
Ca toti gresim cat traim 
Si nu avem puterea de a ierta 
Si nu stim iubire sa daruim 

Mereu primim o lectie de la viata ,
Cateodata suntem luati de vant 
Si in a noastra nesabuinta,
Suntem adusi cu picioarela pe pamant

Uneori,cazi in capcana
Intinsa celui de langa tine 
Si nu poti privi in jur,
Cum toti iti doresc numai bine 

Lasa acel egoism amar 
In care te scalzi tot mai des,
Incet,rezolva-ti problemele tale 
Care au intrat intr-un vizibil regres 

Cu putin noroc si speranta,
Priveste si crede in viitor
Si poate in curand vei descoperi
Ca sufletul tau nu este atat de gol 

Da sansa unei noi iubiri
Si uita ce ai trait in trecut,
Iubire in dar vei primi 
Si poate nu vei regreta,ce ai pierdut .

Din cartea ;Din fum de tigara...

Sonet LX (ascult tăcerile-n adânc zidite ...) de Ovidiu Oana-pârâu

Ascult tăcerile-n adânc zidite;

abisul va fi razelor culcuşul;

o doină tânguită e apusul

şi rând pe rând se lasă absorbite.

Minut de nemişcare şi de rugă,

amnar de vorbe în castel ateic,

aprinde-n mine focul prometeic

cu deznădejdea-n loc de buturugă.

Tentaculara cergă de-ntuneric

nedezminţit se-aşterne; totul pare

încorsetat în orizontul sferic.

Aştept. Pantagruelica răcoare

a dorului dintr-un trecut eteric

mă-ncearcă iar şi viitorul doare.

Ovidiu Oana-pârâu la 11 iunie 2012

CU DOR , IUBIRE ŞI RĂBDARE de Irina Nedelciu

Pe aripi de petate, de floare îmbietoare

Noi ne iubeam, iubite, în noaptea zâmbitoare,

Prin adieri de murmur al stelelor pictate,

Prin şopotul de ape,crescânde, revărsate.

Cu Luna-n apogeul luminii înstelate

Mă alintai iubite în forfotul de şoapte

Sonate înfăşurate în picurii de noapte

Mă mângâiau prin bucle, trezind fiori de moarte.

De moarte abisală în a iubirii boală

Unde durerea cruntă se alintă-n vioară

Extaziind cu-n sunet a inimii vocală

Ce cântă în baladă, iubirea, să nu piară.

Cu mâna tremurândă de o dorinţă surdă

Trasai înfrigurat iubirea, să nu plângă

Pe trupul meu ce-n freamăt gemea neputincios

În agonia vie ce-l înălţai frumos.

Desfăşurarea sorţii ne pictura pe cer

Cărarea vieţii noastre trasată în etern

O hrană cu ambrozii în a iubirii cler

Mereu învăluită în vrajă şi mister.

Iubirea fără nume cu miezul conservat

Într-o esenţă tare pe noi ne-a îmbrăcat

Cu suflet elegant în stilul lui curat

Brodat doar cu argint şi aur nepurtat.

Un dar suprem din slavă şi binecuvântat

De-un tată, ce-n tăcere şi zâmbet ne-a vegheat

Un dar ce-n adorare, noi l-am primit timizi

Sperând, nu cu-ngâmfare ! să îl păstrăm cuminţi.

Căci numai suferinţa ce ne-a lovit cumplit

Ne-a tăbăcit voinţa să nu cerşim nimic,

Lăsând doar timpul vieţii să meargă-n cursul său

Răbdarea ne-a adus iubirea-n apogeu.

Aşa noi am ajuns, să ne iubim frumos

Pierduţi în vraja nopţii, în câmpul luminos

În şopotul de ape, crescânde, revărsate

În vechile sonate din picurii de noapte.

Irina Nedelciu la 11 iunie 2012

VIS de Emil Marian

Iubito- asa mi-e dor de-acasa,

Sa-ti pot vorbi, sa te respir,

De-aroma ta fata frumoasa,

De paru-ti lung, sa il rasfir.

Mi-e dor sa pot a te cunoaste,

Sa ma primesti in viata ta,

Ce mult as vrea daca se poate,

Sa fii mereu tu muza mea.

Dar ma trezesc in intuneric,

Si vad ca totu-a fost un vis,

Te mai zaresc inca eteric,

Si simt c-am fost in paradis.

As vrea sa iti pot pune nume,

Sa stiu alt’ dat’ cum sa te chem.,

Dar Domnul m-a zvarlit in lume,

Si sa te pierd acum ma tem.

As sta cu tine viata toata,

Sa te iubesc, sa te ador,

Iar randul cand mi-o fi la roata,

De mine sa nu-ti fie dor.

Sa-ti amintesti cu bucurie,

De toate clipele-mpreuna,

 Iubita mea de papadie,

Tu esti pe veci a mea stapana!