Radu Adrian Gelu - Răsfoiri în amintiri...

Deschid-n mângâiere ca sărut 
Cu degetele tremurânde, mut,
Pagini-n caietul lipit de vreme,
Ameţindu-mi ochii-n însemne,
În saltul literelor-n vechi miros
Lovindu-se de timpul insidios...

Lacrimi mi se lipesc-n cerneală
Aşternută de o peniţă domoală,
Pe trup de pagină mai odinioară
Cu doruri ce gânduri mi-alergară,
Când în fiecare picătură scursă,
Timpul bătea ora fixă parcursă...

Respir ale îngerilor aripi sidefii,
Alint viselor trecute-n biografii,
Desferecând lanţuri de cuvinte,
Ce sărutau iubirea-n jurăminte,
Fragment cu fragment de poem,
Ridic amintirilor-n sonet, totem...

Radu Adrian Gelu - După o rază, căutare...

Păşind timid a iubirii oglindă,
căpruii tot cată să surprindă
măcar un spart colţ de rază,
a ţine speranţa încă trează...

O rază strecurată doar caut,
prin pânza-npletită, precaut
la iluziile oglindite-n labirint,
să-mi alinte privirea-n argint...

Mă-nsoţesc reflexe-n amintiri,
Tic-Tac-uri pierdute-n boltiri,
ascultând Big Bangul din mine,
Iubire aştern gând doar-n tine...

Parcă tot a căuta-i predestinat,
la amăgiri şi iluzii a fi eu abonat,
crezând-n imposibil mi-e calvarul,
luând din miere numai amarul...

Irina Nedelciu - Am obosit

Am obosit de-atâta aşteptare,
Mi-e sufletul flămând de a iubi,
De a simţi din nou înflăcărare
Şi a păşi suav, pe valurile vii.

Am obosit şi nu-ţi mai fac chemare,
Te las să cânţi, în lumea ta, cum ştii
Eu mă pornesc să-mi iau a mea cărare
Călcând pe crudul ierbii,nu-n pustii.

Vreau să privesc din nou la bolta mare
Fără de lacrimi chinuite de amor,
Să pot lăsa iar sufletul să-mi zboare
Spre constelaţii unde iubirile nu dor.

Vreau să-mi găsesc, de pot, marea iubire
Ca inima să-mi cânte-n zâmbet, rapsodii
Iar pulsul repezit să ma aline
Când dulcele sărut, pe fugă-l va strivi.

Am tot visat, la marea-ţi deşteptare
Am tot sperat, să-mi vezi iubirea într-o zi
Dar din păcate, tu n-ai alinare
Tu-ţi vezi doar amintirile pustii.

Te-ai logodit cu marea ta tristeţe
Priveşti doar faldurile-i cenuşii
Nu vezi de fel iubirea în ferestre
Şi nici căldura Soarelui în zi.

Am obosit, în chinul tău, iubite
Nu vreau, o ofilire-n prag de anotimp
Vreau de se poate.. numai fericire
Căci viaţa-mi cântă că-s în contratimp.

Irina Nedelciu - Renasterea

Am sufletul zdrobit de amăgire
Şi încă odată, tu, nu eşti lângă mine.
Doar liniştea tăcută mă-mpresoară,
De simt mai crunt,tot recele de afară.

Nelinişti negre-mi cântă şi mă-nchid
În ziduri dedublate, de granit
Mă zbat să ies din trăinicia lor,
Dar din păcate, nu am nici un spor.

Au scop concis, fără fisură
Să mă marcheze fără o custură,
Să-mi simt mai aprig fiecare gând
Să mă cutremur, până mă scufund.

Acolo, în adânc, în dansul eleganţei
Să-mi sfâşii în emoţii tot ce-i vis,
Să îmi golesc din minte abnegaţii
Şi să renasc precum o pasăre Pheonix.

Să mă înalţ apoi, cu-o nouă inocenţă
Cu un nou vis, palpabil,nu prescris
Cu-o nouă viaţă, fără toleranţă
Şi-o dragoste trăită, nu în scris.

Augustin Septimiu Ion - Viceversa

Strânge-mă la piept, iubire
Și sărută-mă profund,
În îmbrățișări febrile
Să ne pierdem aiurând...

Să-nvârtim timid clepsidra
Fanteziilor... de-alean,
Cerul, cu-al lui voal de stele
Să ne țină paravan.

Iz discret de stări promise
Undeva demult... cândva...
Lumânări de țel, aprinse
Pentru tot ce va urma.

Vreau să gust din agonie
Și din fructul... diafan.
Vis nebun, mă dărui ție
Într-un fel... nepământean!

Picură-mi pe trup tandrețe,
Mângâie-mă-n adieri,
Arată-mi imensitatea
Mult râvnitelor plăceri...

Hai...! Părtunde-mi în simțire,
Cotropește-ma ușor,
Dă-mi drogul de fericire
Și-apoi... lasă-mă să zbor!

Da...! Încarcă-mă de tine!
Porii toți s-au răzvrătit,
Feeria urlă-n mine
Și zvâcnesc necontenit!

Răscolește-n mine totul,
Strigă-mi mut că nu visez,
Injecteză-mi... antidotul...!
Ah...! Iubire...! Explodez...!

.......................................

Liniștea se scurge-n mine
Ca un vin ce mi-a plăcut
Și te-ntreb, roșind cuminte:
Vrei s-o luăm de la-nceput?

Ochi senini... Zâmbete fine...
Știi c-ai fost fără cusur...
Chiar te-a incitat, iubire,
Să joci rolul de mascul?! :)

Mirea Roxana Mihaela - Primăvara

…am uitat să precizez,
Când m-am plimbat prin pădure,
Am învăţat să dansez,
Printre fragi şi printre mure.

Două veveriţe-au spus,
Dacă vreau să îmi arate,
C-avem timp pân’ la apus,
Să dansăm pe săturate.

De îndată-am acceptat
Şi o scumpă veveriţă,
Repede m-a invitat,
Să dansez ca o domniţă.

Şi-a venit şi cealaltă
Şi-am făcut o horă mare,
Căci ne-am prins laolaltă
Pe muzici de aclamare!

(Mirea Roxana Mihaela – Poezii pentru copii, 14.03.12)

Zavoianu Vali - Ultimul bilet

Azi am prins iubire, ultimul bilet
Se-nchidea ghişeul peste cinci minute
Era să pierd iarăşi trenul tău cochet
Şi să îmi rămână visele pierdute.

În tren bate vântul, câţiva călători
Şi în gara tristă sufletele biete
Vor să prindă trenul şi de-atâtea ori
E prea mare coada sau nu sunt bilete.

Am găsit vagonul şi am loc la geam
Las în urma gara, uşile-s închise
Mă simt norocoasă şi-n bagaje am
Dorul meu de tine si atatea vise.

Câte cozi imense tot am îndurat
Ca s-apuc să cumpar în sfârşit biletul
Vreau să simt iubire azi neapărat
Şi singurătăţii să-i schimb tabietul.

Care mai de care la iubirea lui
Gata, ne pornirăm către destinaţii
De trecut nu-i pasă astăzi nimănui
Sufletele urcă şi coboară-n staţii.

Eu cobor la prima, că demult aştept
Voi găsi iubirea dup-atâta umblet
Mă vei strânge-ndată dragul meu la piept
Trenul meu opreste azi la tine-n suflet.

14.03.2012, Zavoianu Vali

Stelian Maria - Primavara

E primavara, Doamne, si e asa de bine
Incat imi umplu pieptul cu aerul tau sfant
Incet printre petale se bucura albine
Pierdute-n dansul mierii si-al pacii pe pamant.

E primavara-n codru si lupii-si iarta prada,
De-atata frumusete stau vulturii in loc
E primavara Doamne si-ncepe iar parada
Cu muguri care cheama si soarele in joc,

E primavara mama, e iarasi primavara
Si tu te bucuri, stiu eu, acolo unde esti,
Eu impletesc spre tine un drum facut din ceara
Ca-n alta primavara sa vii sa ma gasesti,

Cat zumzet sfant de gaze si ce mai iarba noua,
Pe margini ghioceii isi canta de deochi
Si trec, copile, drumul parca-nnotand in roua
Aricii pusi pe sotii cu stele blande-n ochi,

De-atata frumusete sta cerul intr-o râna,
Si plec purtat de vant, si-alunecand pe sine
Cu primavara toata purtand-o intr-o mana
Alerg cu veste noua, iubito catre tine !

Stelian Maria
2012.03.13
ora 23.14 ora Suediei

Corina Nica - Tatălui meu

Mâinile muncite ți le-aș săruta
Le-aș uda cu lacrimi, ți-aș da viață
Te-aș îmbrățișa și ți-aș asculta
Fiecare vorbă și speranță.

N-am vrut să te pierd și nu te uit
Și mi-e dor nebun de tine, tată,
Ești prezent și-acum la mine-n gând
Și mi-e lacrima îndurerată.

Ar fi fost acum chiar ziua ta
Și-ai fi stat la masă cu nepoții
Gălăgia lor te-ar mângâia
Și ți-ar place să ne vezi cu toții.

Chiar și casa noastră ți-ar plăcea
Și-ai aduce mamei iar garoafe
Din bucate-alese ai gusta
Și-ai aduce vinuri în carafe.

Prieteni mulți acasă ar veni
Să-ți ureze toate cele bune
Tu te-ai bucura și-ai oferi
Tot ce-ai adunat pe-această lume.

Iau în brațe dragii mei copii
Aș fi vrut să pun pe masă tortul
7o de lumânări! Dar, știi?
Am pierdut cu tine, tată, totul.

Andreea Alexandra Coman - Măgura

Se-nalţă spre ceruri mândră şi voiasă
Cu brazi verzi, înalţi, cum adesea vezi,
Este Măgura noastră, o mamă inimoasă
Ce ne aduce-n case ghiocei plăpânzi.

Haina albă îşi desprinde de pe umerii ei mari
Scuturându-şi crengile, soare aşteaptă cu drag.
Încă tristă ea grăieşte...Soare apari
Să-mi încălzeşti florile, să-mi aduci primăvara-n prag.

O desparte de-acel soare, doar o pătură de nori...
Dar va veni ziua când, va zâmbi pentru oameni
Va zâmbi, căci ştie ea, ei veneau şi alteori
S-o petreacă, s-o străbată; va rămâne mereu asemeni.

(Andreea Coman; "Măgura" - 13 Mar 2012)