Augustin Septimiu Ion - Bucăți din tine

Palma ta, locul în care 
Mi-am dorit să dorm tăcut,
Ghemuit, în asteptare
Precum pruncul nenăscut.

Pântecu-ți, un foc ce coace
Și trecut și viitor,
Lumea-n care Mercur tace
Și conduce doar Amor.

Inima-ți, o văgăună
În care scufunzi un vis,
Ca pe-o plută ce furtuna
O condamnă la abis.

Ochii tăi, două crampeie
Dintr-un vis pictat discret,
Undeva-n Calea Lactee
Într-o noapte violet.

Vocea ta, lavă pierdută
Undeva prin trupul meu,
Clipoceste nestiută...
Un desăvârșit ecou.

Gustul tău, o desfătare
Ce ma bântuie mereu,
Într-un miez de noapte-n care
Conversez cu Dumnezeu.

Dac-ar fi să pot alege
Să te... recompun cumva,
Ce-aș păstra oare din tine
Și la ce aș renunta...?

............................................
”LA MULȚI ANI... FEMEIE!” :)
............................................

Andreea Alexandra Coman - E ziua ta mămică!

Încep aceste rânduri, căci este ziua ta
Să vezi mămică dragă, eşti în inima mea.
Din cer culeg cinci stele, în păr sa ţi le prind
Să-ţi lumineze ele chipul tău drag şi sfânt.

Am căutat în zori, zambile încă ninse
De zăpada care nu se desprinse,
Buchetul strâns în mână parcă abia aşteaptă
Să cobori obrazul, să întinzi o ceaptă.

Şi-am venit la tine, mă aştepţi în prag
Parcă întinereşti mămică,ai sufletul cald,
Cu o lacrimă în ochi, primeşti buchetul meu
Îl aşezi în vază, zambilele îţi vor zâmbii mereu.

"La mulţi ani" îţi spune gasul meu de copil
Am să plec mămică, dar şti c-am să mai vin
Să ma-aştepţi în prag, îţi voi aduce flori
Să-mi zâmbeşti mereu, precum zambilele în zori.

(Andreea Coman - 8 Martie 2012)

Corina Nica - Omagiu mamei

Deținătoare a secretelor universurilor
Cunoaște întotdeauna logica sensurilor

Se împovărează, se sacrifică, plânge deseori
Se roagă pentru fii, prieteni, frați, surori.

Ea este cuvântul dintâi și cel de pe urmă.
Pentru ea viața nu e o glumă.

Are o dependență majoră față de muncă
Pe care nu vrea să o accepte încă.

Și-a organizat deja pentru patru vieți totul
Și poartă poveri făr’ să simtă efortul.

Veghează ca Pământul să rămână o sferă
Uitând că ea însăși e efemeră.

Fără ea noi n-am fi. Vă dați seama?
Vorbeam despre MAMA!

Mirea Roxana Mihaela - Ai vrea...

Mi-e frică să privesc în sus, 
Ştiu că privim aceiaşi lună
Şi mă strapunge-un dor nepus,
Nu suntem acum împreună.

Şi te uiţi prin ochii lunii,
Să-mi mai zăreşti privirea rece,
De nervi îţi strângi acuma pumnii,
Nu poţi opri timpul ce trece...

Vrei doar acum să îl opreşti,
Să-mi mai priveşti o dată chipul,
Să strigi, s-aud că mă iubeşti,
Apoi să treacă, ai vrea, timpul.

Să mă întorc la tine iar,
Să-ţi spun că totul va fi bine,
Să crezi c-a fost doar un coşmar,
Să nu mai pleci de lângă mine!

(Mirea Roxana Mihaela – Gânduri, 07.03.12)

Radu Adrian Gelu - De ai şti...

De-ai şti ce simt când blând m-atingi 
cu azuria-ţi privire şi inima-mi încingi,
ai auzi tu acea plânsă, arzândă făclie,
mistuindu-se ceară-n a iubirii abaţie...

De-ai şti şi aşteptarea sărutului mit,
dulceaţă râvnită-n dorul scormonit,
petală-n mângâiere de roză căpşună,
ai da sărutarea arvună-n astă furtună...

De-ai şti zâmbetul sufletului ce plânge,
cântându-ţi lin aşteptarea a deplânge,
dăruind meleaguri de poveşti cu zâne,
ai păşi-n speranţa cu inima-mi a rămâne...

De-ai şti că dragostea-mi tot-n zi creşte,
picurând dimineaţă-n dimineaţă poveste,
cald şoptită duioasei priviri-ţi de jună
ai împleti doru-ţi cu doru-mi-n cunună...

Octavian Petrescu - Mama

Va trece timpul neoprit

În zborul său spre nemurire,
Şi multe lacrimi din adânc
Se vor topi întru iubire,
Dar nu va fi nimic mai pur
Din vechea lume ce mă cheamă,
Decât să fiu din nou copil
Şi să te strâng în braţe, mamă!

Când răscolit de-ntruchipări
Ale furtunilor vieţii,
Ca nişte vase-n depărtări
Simt cum trec anii tinereţii,
Să mă întorc la început,
Să mai zâmbesc încă o dată,
Că lumea e un vis frumos
Care nu moare niciodată.

Îţi mulţumesc, măicuţa mea,
Că te gândeşti cu drag la mine
Şi-mi dăruieşti iubirea ta
Să-mi fie cald, să-mi fie bine!
Mă strângi în braţe şi îmi spui
Cuvinte dulci, de-ncurajare,
Iar lacrima din ochii mei
O ştergi cu zâmbetele tale.

Deşi departe sunt acum,
Deşi oceanul ne desparte,
Te simt, măicuţa mea, aici,
În inima ce-n mine bate
De dorul Ţării, dorul tău,
De dorul tinereţii mele,
Ce-a-nmărmurit pe chipul meu,
Sub lacrimi tainice şi grele.

Prin tine sunt mai bun în lume,
Iubesc mai mult şi-mi este dor,
Tu eşti izvorul, eşti lumina
Prin care sunt nemuritor;
Doar cu o vorbă-mi dai putere,
Vorba de lapte din trecut,
Şi dacă pic în lupta vieţii,
Mă ridic iar, ca nou-născut.

De n-ai fi tu, măicuţă dragă,
Aş pierde multe idealuri,
Furtuna sufletului veşted
Ar ridica la ceruri valuri,
Să vadă Dumnezeu din ceruri
Chinul zbătându-se spre tine,
Şi cu puterea Lui divină
Să te aducă iar la mine.

(Octavian)

Mirea Roxana Mihaela - Disperare...

Mă doare mintea ta bolnavă
Şi văd cu ochii-ntunecaţi,
Cum cauţi singura epavă
Şi ochii mei adevăraţi

Şi cauţi singura epavă,
Ce scufundată e acum
În marea plină de otravă,
A mai rămas din ea dor scrum.

Cu disperare strigi în tine
Şi-ncepi bucăţile s-aduni
Alergi prin valurile fine
Refaci frumoase viziuni...

Nu te împaci cu despărţirea
Ai vrea să mă recucereşti
Nu-ţi ajunge doar amintirea
Dintotdeauna mă iubeşti

Şi te hrăneşti cu gândul care
Îţi spune că te mai iubesc
Doar gândul îţi e alinare
La timpul când o să-ţi zâmbesc.

(Mirea Roxana Mihaela – Gânduri, 07.03.12)

Mara Gabriela - Minte-ma....

Mai minte-ma...cum o faceai
In nopti de-amor, rupte din rai...
Cand adormeam, pe-un colt de nor,
La pieptul tau cuprins de dor.

Minte-ma iar...cum o faceai
Cand, rupti de lume, imi plangeai
Dorul de mine. Ce perfect
Actor ai fost...intr-un duet!

Minte-ma, hai, ca-ti este dor
De pasii nostri...in decor
Pe scena unde se juca
`Minunea mea...si Mara ta`.

Irina Nedelciu - Asa

Precum o geană-nchid tristeţea
În golul mare, pustiit
Îmi las în zbor doar frumuseţea
Să-mbrace visul adormit.

Îmi voi lăsa în drum durerea
Înfăşurată într-un ilic,
Să nu mă prindă iar cu vrerea
De a-mi aminti de tine-un pic.

Mă voi deschide către Soare
Precum o floare-n bobocit
Şi voi cânta doar în vioare
Privind la stele-n asfinţit.

Mă voi plimba cu Carul Mare
În Universul nesfârşit,
Iar Luna-mi va sădi în cale
Lumini de stele-n odihnit

Aşa îmi voi străbate viaţa
Căntând în şoapte, dând fiori
Să-aduc mereu doar primăvara
În sufletele triste-n zori.

Iar când voi întâlni eu ceaţa
La finele ce va veni,
Prietenii îmi vor plânge faţa
Şi cântecul pierdut din vii.

7 martie 2012 la 14:58

Zavoianu Vali - Motiv

Iubesc vinul cum iubesc femeia,
Ce de iubire-ţi lasă gust pe buze,
Şi mă îmbăt în câte-o zi, de-aceea,
Ca să mai simt furnicaturi confuze.

Iubesc vinul cum îi iubesc gura,
Dintr-un strop aş bea şi aş mai cere,
Că-i sărutul gurii ei ca mura,
Dulce şi mă-mbată de placere.

Şi când dor mi-e să-mi înec amarul,
Mă ascund departe într-un birt,
Să beau vinul dulce cu paharul,
Şi să uit de tot ce am iubit.