A Whisper Away - Clar după lumină

Lumina clară,
flamândă de mâine,
umblă prin visul șerpuit
ca un drum de țară.

O las să se încolacească
pe banchize de timp
și să împletească pe furiș
cuvinte în dansul fluturilor
stinși în amintire.

Și visez mai departe
că stau pe acoperișul lumii
ce a înghițit noaptea
odată cu umbrele
din linia palmelor,
așteptând-o
să-mi redefinească
geometriile.

Whisper ~ 5.03.2012

Zavoianu Vali - O Glossă imperfectă

După o cizelare, varianta aceasta va rămâne

Un ochi râde, unul plânge
Eşti prin viaţă trecător
Soarta într-un cerc te strânge
Te visezi nemuritor.
Un ochi plânge, unul râde
Fericirea, nu există.
Tristă-i faţa lumii hâde
Însăşi viaţa ta e tristă.

De ţi-ai scrie singur soarta
Nu ţi-ai pune-n cale piedici
Şi ai şti să treci de poarta
Lumii fără să te-mpiedici.
Şi puterea lumii-ntreagă
Tu ţi-ai picura-o-n sânge
Cine să te înţeleagă

Un ochi rade, unul plânge.

Stai de mână cu mirarea
Eşti un semn de întrebare
Şi de pierzi cumva cărarea
Rătăcirea ta te doare.
Adevărul nu ştii unde-i
Nici dacă-i vindecător
Şi-alegând minciuna umbrei

Eşti prin viată trecător.

Laşi prea crudele cuvinte
Să-şi arate-ntuneceala
Nu te-nveţi odată minte
Şi repeţi mereu greşeala.
Consecinţa faptei rele
Sufletu-ţi târziu o plânge
Şi atunci cu reci inele

Soarta într-un cerc te strânge.

Şi te-nchini doar pe furtună
Dumnezeu să te ajute
Şi când vine vreme bună
Laşi şi rugi şi crez pierdute.
Şi condamni ipocrizia
Ca un a tot judecător
Fără să-ţi vezi nerozia

Te visezi nemuritor.

Lupţi în van cu tine însuţi
Când păcatele-ţi dau ghes
Te ascunzi ades în plânsu-ţi
Şi te simţi de ne-nţeles.
Ştii să ceri dar să dai nu ştii
Şi cu masca ta de gâde
Stai calm în bătaia puştii

Un ochi plânge, unul râde.

Te iubeşti mai mult pe tine
Dar cerşeşti la toţi iubire
Pui condiţii cum îţi vine
Tot sperând la fericire.
Dar făptură efemeră
Azi îţi dau o veste tristă
E o stare pasageră

Fericirea, nu există.

Utopii sunt toate-aceste
Şi invenţii ale tale
Tu le scrii într-o poveste
Cu minciuni monumentale.
Cum altfel să vezi lumină
Cum altfel să mai poţi râde
Când la tine pe retină

Tristă-i faţa lumii hâde.

Împletiri de surogate
Îţi aşterni frumos în drumul
Care duce din păcate
Doar în sus şi pleci ca fumul.
Te naşti având conştiinţa
Morţii tale; ea există
Trist îţi cauţi nefiinţa

Însăşi viaţa ta e tristă.

Însăşi viaţa ta e tristă
Tristă-i faţa lumii hâde
Fericirea, nu există
Un ochi plânge, unul râde.
Te visezi nemuritor
Soarta într-un cerc te strânge
Eşti prin viaţă trecător
Un ochi râde, unul plânge.

04.03.2012, Zavoianu Vali

Corina Nica - Există un preţ pentru toate

Exagerez uneori din prea mare poftă de viaţă
Mă trezesc zâmbind chiar şi în cea mai grea dimineaţă.
Zgomotele îmi plac, au sunete muzicale distincte
Aşa cum ce va fi e legat intrinsec de ce-a fost înainte.

S-a scumpit dragostea, nu oricine şi-o poate permite
Sunt în pace cu ea dar duc multe războaie-n cuvinte.
Dacă azi crezul meu e iubirea de oameni şi bine
Ştiu că este un preţ pentru tot ce dezvălui din mine.

(File de jurnal – 4martie 2012)

Irina Nedelciu - Multumesc

De câte ori îmi plimb tristeţea
Pe albe foi, negre cărări,
De-atâtea ori îmi scuturi vestea
Că-mi eşti alături, suntem doi.

Îţi pui arcuşu-n funcţiune
Şi-n zâmbet cânţi în pas vioi
O samba, sambă fara nume
De cad în râset de mă-ndoi.

Apoi, ca frate de vioare
O poţiune pregăteşti
De-mi zboară sufletul spre zare
De-atâta zâmbet şi poveşti.

Îmi eşti un frate drag de carte
Ce mă îndeamnă să colind
Pe unda notelor dresate
De gândul inimii, şoptind.

Mi-ai dăruit precum un frate
Imboldul către scrisul meu
Mi-ai dat speranţe, nu deşarte
Să cred, când totu-mi părea greu.

Îţi mulţumesc, bunul meu frate
De gândul bun ce mi l-ai dat
Mă plec în faţa ta în şoapte
Cântând în vers pe înnoptat.

4 martie 2012 la 23:07

Alexandra Manea - Parizianul

Maine nu mi-s prin preajma, asa ca il felicit pe parizianul nostru din seara asta! La multi ani, Maestre!

Să treci prin viaţă larg zâmbind
Cu gândul bun, senin,
Cu sufletu-ţi uşor plutind,
Mereu cu soare plin.

Să ţii în viaţă drumul drept,
Nimic să nu te-abată,
Copil cu suflet de poet
Şi inima curată.

Să ai în jur prieteni buni
Şi să te preţuiască,
Să-nvingi dureri şi slăbiciuni,
Tristeţea să-ţi lipsească.

Să-ţi fie sufletul stropit
Cu raze de speranţă,
Să poţi iubi, să fii iubit
Mereu în concordanţă.

Să-i bucuri pe-ai tăi cititori,
Cu muzică prea bună,
Să ai fideli ascultători
La ceas târziu cu lună.

Să-ţi râdă orişice atom,
Ca beat de fericirie.
Să nu te schimbi, rămâi ăst OM
Cu suflet, har, iubire!

Alexandra Manea - Cu tine

Cu tine-adorm în gând şi-n vis
Cu tine sunt, ţinându-te de mână.
Şi tot cu tine m-aş trezi, precis,
În orice zi din orice săptămână.

Eşti îngerul demult promis
De gândul bun rostit de-o zână.
O lume-ntreagă-n faţă mi-ai deschis
Şoptindu-mi „Te iubesc!” acum o lună.

Când mă priveşti străbat tărâmul interzis,
Când mă atingi îţi jur că zbor până la lună!
Orice e rău în mine ai ucis
Iubindu-mă un ceas, o zi, o lună...

Doar tu eşti singurul păcat admis,
Iar eu sunt eu numai când suntem dimpreună.
Şi doar cu tine coborând într-un abis
Nu pot să mă transform într-o nebună.

Eşti soarele-mi pe cerul veşnic nins
Cu flori şi raze prevestind doar vreme bună,
Eşti pomul meu cu dulci flori de cais,
Pe care mi le prinzi în păr, cunună.

Când sunt cu tine orişice-i permis:
Să râd, să plâng, s-alerg ca o furtună,
Căci tu, îngerul meu, din cer trimis,
Zâmbeşti şi-mi cânţi mereu în strună.

Ai început să mă citeşti de la cuprins
Acoperind subtil orice lacună.
Povestea noastră cu-ncetul s-a extins
Nu-i doar a mea, căci suntem împreună.

CAM – 04.03.2012

Zavoianu Vali - Glossă

Un ochi râde, unul plânge
Eşti prin viaţă un trecător
Soarta într-un cerc te strânge
Şi te visezi nemuritor.
Un ochi plânge, unul râde
Fericirea, nu există.
Tristă-i faţa lumii hâde
Însăşi viaţa ta e tristă.

De ţi-ai scrie singur soarta
Nu ţi-ai pune-n cale piedici
Şi ai şti să treci de poarta
Lumii fără să te-mpiedici.
Şi puterea lumii-ntreagă
Tu ţi-ai picura-o-n sânge
Cine să te înţeleagă

Un ochi rade, unul plânge.

Stai de mână cu mirarea
Eşti un semn de întrebare
Şi de pierzi cumva cărarea
Rătăcirea ta te doare.
Adevărul nu ştii unde-i
Nici dacă e vindecător
Şi-alegând minciuna umbrei

Eşti prin viată un trecător.

Laşi prea crudele cuvinte
Să-şi arate-ntuneceala
Nu te-nveţi odată minte
Şi repeţi mereu greşeala.
Consecinţa faptei rele
Sufletu-ţi târziu o plânge
Şi atunci cu reci inele

Soarta într-un cerc te strânge.

Şi te-nchini doar pe furtună
Dumnezeu să te ajute
Şi când vine vreme bună
Laşi şi rugi şi crez pierdute.
Şi condamni ipocrizia
Ca un a tot judecător
Fără să-ţi vezi nerozia

Şi te visezi nemuritor.

Lupţi în van cu tine însuţi
Când păcatele îţi dau ghes
Te ascunzi ades în plânsu-ţi
Şi te simţi un neînţeles.
Ştii să ceri dar să dai nu ştii
Şi cu masca ta de gâde
Stai calm în bătaia puştii

Un ochi plânge, unul râde.

Te iubeşti mai mult pe tine
Dar cerşeşti la toţi iubire
Pui condiţii cum îţi vine
Tot sperând la fericire.
Dar făptură efemeră
Azi îţi dau o veste tristă
E o stare pasageră

Fericirea, nu există.

Utopii sunt toate-aceste
Şi invenţii ale tale
Tu le scrii într-o poveste
De minciuni monumentale.
Cum altfel să vezi lumină
Cum altfel să mai poţi râde
Când la tine pe retină

Tristă-i faţa lumii hâde.

Împletiri de surogate
Îţi aşterni frumos în drumul
Care duce din păcate
Doar în sus şi pleci ca fumul.
Te naşti având conştiinţa
Morţii tale; ea există
Trist îţi cauţi nefiinţa

Însăşi viaţa ta e tristă.

Însăşi viaţa ta e tristă
Tristă-i faţa lumii hâde
Fericirea, nu există
Un ochi plânge, unul râde.
Şi te visezi nemuritor
Soarta într-un cerc te strânge
Eşti prin viaţă un trecător
Un ochi râde, unul plânge.

04.03.2012, Zavoianu Vali

Irina Nedelciu - Sunt

Sunt plânsetul din miezul nopţii
Ce îşi alină-n picuri morţii,
Îmi curg în valuri spre izvor
Şi-mi spun, că fără mine mor.

Sunt gustul trist de-amărăciune
Ce l-am cules din ţări străbune
L-am tot filtrat şi preparat
Dar eu de el nu am scăpat.

Sunt un nimic ce se preumblă
Prin lumea ce-mi vorbeşte-n urmă
Mă-mbracă-n vorbe de ocară
De mă gonesc în altă tară.

Sunt ca o umbră călătoare
Îmbrobodită de vioare
Mă pierd în amăgirea lor
Scăldându-mă în mare dor.

Sunt trup de ceaţă fără viaţă
Mă plimb prin anotimp măreaţă
Şi cânt cu umedul în ochi
Despre iubire şi deochi.

Zavoianu Vali - Glossă - exerciţiu

Pe lume ai venit plângând
Te-au prins în braţe ursitori
Trăieşti în zâmbetu-ţi plăpând
Şi semeni zâmbet până mori.

Pe lume ai venit plângând
Şi stai la rând într-un destin
Îţi cauţi drumul până când
Se vede-n zare cer senin.

Te-au prins în braţe ursitori
Dar nu ştii ce ţi-au hărăzit
Visând c-ai aripi şi că zbori
Te-ntorci de unde ai venit.

Trăieşti în zâmbetu-ţi plăpând
Clădind castele de nisip
Trăieşti iubind, trăieşti sperând
Şi viaţa-ţi scrie ani pe chip.

Şi semeni zâmbet până mori
Zâmbindu-i sorţii faci copii
Şi te întrebi de-atâtea ori
Spre unde pleci, de unde vii...

Şi semeni zâmbet până mori
Trăieşti în zâmbetu-ţi plăpând
Te-au prins în braţe ursitori
Pe lume ai venit plângând.

04.03.2012, Zavoianu Vali

Alexandra Manea - Lumină şi întuneric

Noi ne-am născut dintr-un abis,
La fel ca universul,
Atunci când soarta a decis
Să ne rostească versul.

Ne-a făurit cu văi adânci
Şi culmi atât de crude,
Să poposim ba între stânci,
Ba printre hăuri hâde.

Fiinţe pline de contrast,
Azi blânde, mâine rele,
Păşind pe drumul vieţii cast
În ceasurile grele.

Suntem când buni şi iubitori,
Când aprigi la mânie;
Simţim pe rând ba dulci fiori,
Ba furii şi-agonie.

Ne mistuie un foc mocnit
Cu fumul ca o ceaţă
Ce-apoi adoarme ostenit,
Împresurat de gheaţă.

Azi ne scăldăm în ape line
Şi soare blând se-arată,
Înecul ne pândeşte mâine
În marea-nvolburată.

Ne este viaţa un urcuş
Urmat de o cădere,
Ba mângâiere de arcuş,
Ba strigăt de durere.

Am fost, suntem ambivalenţi,
Născuţi în întuneric,
Dintr-o lumină descendenţi
Ai unui vis feeric.

Actori în filmul vieţii, mut,
Păşim cu pasul trist
Şi unicul nostru avut
E-un suflet dualist:

Înger ucis, din cer picat,
Cu glasul stins ce-adjură,
Având iertare şi păcat,
Iubire, dar şi ură.

CAM – 04.03.2012