Zavoianu Vali - Despre taxe

Despre noi,numai de bine
N-avem bani dar mai trăim
Chiar dacă de azi pe mâine.
N-avem voie să murim.

Cum să mori, când taxa-i mare
Şi-ar plăti să te îngroape
Tot ce au în buzunare
Ai tăi care-ţi sunt aproape.

Popa dacă vrei să vină
Să citească creştineşte
Vinzi şi casă şi maşină
Şi mai pui probabil peste...

Şi-apoi cum să îţi mai ardă
Din astă lume să pleci
Când o casă cu mansardă
Costă cât un loc de veci.

Aşa că trăim. Şi-i bine
Unii aici, alţii afară
Cui să moară îi mai vine
Când dă taxă şi să moară.

Despre noi, numai de bine
Ţi-oi mai scrie, dragă viaţă
Toţi ne agăţăm de tine
Ca de-un fir bizar de aţă.

29.02.2012, Zavoianu Vali

Radu Adrian Gelu - Ţipăt printre valuri...

Cuvântu-mi de dor e ţipat
de pasăre de mare, defilat,
pierdut între valuri şi soare,
în norul greu căutând o cale...

În zbor atât de aproape sus,
fiind şi atât de aproape jos,
n-atinge acea clanţă a porţii
coliviei triste a singurătăţii...

Din zdrobita inimă mai curge,
lacrimă ce cântă şi se scurge,
îmbrăţişând al speranţei val,
ce inerţial udă un zenit ireal...

Iubirea ne e trecută pe interzis,
doar dorul-n priviri a coincis,
a cutremura suflete-n tăcere,
împletind doar vise-n himere...

Irina Nedelciu - Plansul iernii

E încă alb pe cetini şi nuiele
Şi munţii sunt îmbătrâniţi de alb
Îşi plânge ploaia neputinţa-n stele
Şi-n oful înserării, se poticneşte-n dalb.

La streşini ţurţurii în picuri
Jelesc de zor amurgul ce va fi.
În bătălia razelor cu gheţuri
În imn funebru, ţurţuri vor pieri.

Îşi plânge Dalba Doamna fiii

Căzuţi în calda ploaie din februar

Şi-n răzvătire îşi aruncă fulgii

Dar totul e, se pare, în zadar.

E timpul Doamnei Albe să destrame

În frigurile gheţurilor de la pol,

Să lase mugurii firavi să zboare

Să-ncălzescă terra cu al lor ţol.

Zavoianu Vali - Amor

Fosneste-n noapte o imbratisare
Femeie si barbat azi ne iubim
Imi explorezi faptura cu-ncantare
Si amandoi ne contopim sublim.

Conturul gurii mi-l urmezi cu buza
Cu palmele-mi cuprinzi in freamat sanii
Suspinul de placere iti e calauza
Si ma patruzi nebun, precum paganii.

Iti iei tribut din al mau geamat de dorinta
Te faci una cu mine-nnebunit
Te simt adanc si fara-ngaduinta
Cum potolesti in mine setea de iubit.

Ne bubuie in tample doar placerea
Flamand imi cauti gura sidefie
Se-amesteca-n sarut doar mangaierea
Care-mi starneste un fior de nebunie.

Si coapsele-mi te-nlantuie flamande
Cersind sa te topesti de tot in mine
Ni-s nesfarsite mangaierile si blande
Si nu m-as satura nicicand de tine.

Vibreaza-n cor intreaga mea faptura
Si simt ca-s artificiile-aproape
Scrii rotocoale de minuni cu a ta gura
Si cerul instelat nu ne incape.

M-am transformat in struna de vioara
Si-mi canta in sfarsit fiinta-ntreaga
In asta clipa timpul da sa moara
Suntem un tot ce nu se mai dezleaga.

Din doua piepturi in aceeasi clipa
Rasuna geamatul nebun de incantare
M-adori si faci de sarutari risipa
Si curge dragostea in asta-mbratisare.

2011, Zavoianu Vali

Ovidiu Stan - Dor de libertate

Visez la tine, libertate,
Ca un muribund la împăcare,
Ca o femeie ce nu poate..
Copilului să dea născare.

Ca bobul ce-aşteaptă o vară
Să fie spic de grâu în dar,
Ca cea lăsată tristă-n gară
Torcând doruri de dulce-amar.

Visez la tine, libertate,
Ca un menestrel dup-o chitară,
Te înconjor în castitate,
Cu serenade lungi de seară.

Aş vrea să pot, nu ca amantă,
Să-mbrăţişez viaţa cu tine,
Cununi pe creştet să îţi pun,
Să mi te am la rău şi bine.

Visez la tine, libertate,
Ca un pământean la nemurire,
Pe buze mi te-aduc cu şoapte
Când mă trezesc din adormire..

17 Septembrie 2010

Ovidiu Stan - A iubirilor strânsoare

Mă-nţeapă inima şi-acum,
Se strânge cât e ea de mare
Luptând cu viaţa, nu ştiu cum,
Căci am lăsat-o de nebun
Prin a trăirilor vâltoare.

Palpită izgonind suspine
Cu rugă către ursitoare,
Să-i curme-a dorului cruzime,
Că nu e nimeni să-i aline
Plesniri de bici usturătoare.

Să fie preschimbată-n piatră,
Departe azvârlită-n mare,
De o vei căuta vreodată
Să n-o găseşti, c-a fost iertată
De a iubirilor strânsoare.

15 Septembrie 2010

Irina Nedelciu - Intrebari pierdute

De ce-mbracă iubirea
Cu pasiune totul
Şi lasă sfâşiirea
Să ardă în tot locul ?

De ce nesăbuirea
E doamnă cu iubirea
Îţi dă mereu curaj
Să mori ca un ostaş ?

De ce neâmplinirea
E sora cu iubirea
Ne dă doar vitregirea
Şi nicidecum trăirea ?

De ce doare iubirea
Şi sfâşie simţirea...
De ce puterea ei
Străluce printre tei ?

27 februarie 2012 la 20:30





Sunt întrebări pierdute

În negura de vreme

Ce stau în lanţuri grele

Cu patimile mele...

Stelian Maria - Laponul

Din turma lui de reni zburdand prin geruri
Si-a luat laponul sase, cei mai cei,
Si inhamandu-i ca sa-i mane-n ceruri
Pocnind din bici ii sperie pe zei.

Porni prin albul sclipitor in soare
Gonind ca un nebun printre nameti
Si nu-i pasa ca lupi ii dau tarcoale
Cu bale inghetate si ochi beti

Si se opri mai pe-nserat sa doarma
Facand un foc cat soarele pe cer
Si adormi cu degetul pe arma
Si cu un ochi brazdand al noptii ger

Dar ea, femela ren, porni sa fete
Sub ochii camarazilor din frau
Si-nfometata si murind de sete
Isi alapta puiutul langa rau.

Laponul, scarpinandu-se in barba,
Lua cu grija puiul langa foc
Si se batu plangand, o noapte-ntreaga
Cu lupii cei flamanzi, fara noroc,

In zori pleca incet, de printre fumuri,
Cu haita-n coaste, gata sa-l sfasie,
Si adormind aluneca pe drumuri
Si-apoi trecu rapid spre vesnicie.

Stelian Maria
Sweden, 2012.02.27

Mirea Roxana Mihaela - Frânturi...

Azi noapte-mi ştergeam lacrima fierbinte
Căci gândul la tine, îmi zboară mereu
De-acum n-o să aibă cin’ să mă alinte
Acum plânge cel mai tare sufletul meu...

Nu poate-o clipă de tine să uite
Te vede acum şi cu ochii închişi
Şi buzele, vrea, tot mai mult să-ţi sărute
Să-ţi vadă chipul, rătăcitorii interzişi.

Mi-a fost bine, scurtă perioadă, fără tine
Fără lacrimi sărate şi amare suspine
Dar nu pot şi nu ştiu să joc acest rol
Când mă bântuie şi mă seacă un apos dor.

Deci, lasa-mă iubite să dorm adânc
Să-mi visez trezirea alături de tine
Să-ţi simt trupul cald, pe-acest rece pămant
Iar lacrima-mi fierbinte, dorul să mi-l aline!

(Mirea Roxana Mihaela – Gânduri, 27.02.2012)

Zavoianu Vali - Scâncet de porţi

În înserare scârţâie-o poartă păgână
Şi-n al ei scâncet lasă către stradă
Să iasă doi bătrâni ţinându-se de mână
Păşind cu greutate să nu cadă.

Vor sta acolo ore-n şir în aşteptarea
Care le-mbracă fiecare seară
Ridică frunţile pe rând cătând în zarea
Ce se întunecă-n dâre de ceară.

Aşteaptă stinşi şi toropiţi de atâta dor
Copiii lor ce sunt aşa departe
De ar mai trece odată pragul casei lor
S-ar lua de mână liniştiţi spre moarte.

Voi cei ce mai aveţi părinţi pe acest pământ
De auziţi scâncet de porţi păgâne
Spre casă alergaţi purtaţi de al serii vânt
Să-i luaţi în braţe c-atât le rămâne.

27.02.2012, Zavoianu Vali