Radu Adrian Gelu - Vis în insomnie...

Pleoapă pe pleoapă încerc s-adun,
somnul nu mă cuprinde e chiaun,
gândul alergând unde-l duce dorul,
la poarta iubirii stând ca cerşetorul...

Imagini obscure se perindă-n ceaţă,
doar privirea-ţi văd în acea albeaţă,
fiinţa-mi toată a te atinge aleargă,
stând pe pat tot tremură ca o vargă...

Visez dar nu e vis, alerg dar n-ajung,
te văd aproape dar drumu-i tot lung,
şi cred că-s gata ca umărul să-ţi ating,
te-ntorci uşor şi iarăşi nu te mai disting...

Obsesiv alergarea se tot repetă-n vis,
dorului a fi cu tine gândul i-a promis,
iubire şi fericire-n astfel de întâlnire,
speranţa a triumfa chiar şi-n amăgire...

Zavoianu Vali - Celor care nu ştiu să iubească

Golit de vise, orb şi rătăcit
Azi nici o lume nu te mai încape
Nu ştii de ce-ai plecat, de ce-ai venit
Nu ştii de eşti departe sau aproape.

Dormi singur ca un pustnic printre stânci
Îmbrăţişând Morgane şi iluzii
Presari minciuni pe rănile-ţi adânci
C-un suflet de copil îţi faci perfuzii.

Nici în oglindă nu te mai priveşti
Şi muribund arunci cu pietre-n îngeri
E-adevărat, nu eşti capabil să iubeşti
Te stingi pierdut în lista ta de plângeri.

Ţi-ai inventat zăvor, încuietori
Închise-s toate uşile spre tine
Nu ştii dacă trăieşti sau dacă mori
Şi nu mai vezi ce-i rău şi ce e bine.

Golit de vise, orb şi rătăcit
Azi nici o lume nu te mai încape
Nu aştepta în van să fii iubit
Când tu laşi egoismul să te sape.

23.02.2012, Zavoianu Vali

Andreea Alexandra Coman

Azi mi-ai arătat că viaţa e frumoasă
Şi m-ai strâns cu putere în braţe.
Azi am simţit că suntem numai noi în lume…
Te iubesc! Eşti singurul ce-mi poate spune.

Azi mi-ai aratat că sunt îngerii lângă noi,
Că universul e mare, se-mparte la doi.
Azi am simţit cum un soare ne luminează iubirea
Şi peste ani şi ani vom rămâne cu amintirea.

Azi ai fi vrut să fiu mireasa ta,îmbrăcată-n alb,
Cu părul lăsat pe umeri, împletit, cu crin dalb.
Azi doar un zâmbet mi-ai furat cu ai tăi ochi blânzi
Şi tot azi “Eşti a mea!”, îmi răspunzi.

(24 Feb 2012 - Andreea Coman)

Mirea Roxana Mihaela - Deşi...

Deşi mi-ai făcut rău şi m-ai dezamăgit
Aş vrea să-ţi simt sărutul cald pe buze
Să mai aud al sufletului dulce clipocit
Iar ochii tăi, în poezii, să-mi fie muze.

Deşi nu te-am simţit de 143 de zile
Te simt în gând, defapt, la orice pas
Şi văd că nu-ţi pasă, acum, de mine
Ştiu că ţi-am zis, dar nu pot să te las!

Deşi cuvinte grele arunci cu uşurinţă
Cu sufletul rănit continui să iubesc
Deja durerea este acum obişnuinţă
Şi-n continuare, totuşi, te doresc.

Deşi mi-ai spus să fiu mai hotărâtă
Şi-atunci ţi-am zis că tot s-a terminat
Iubesc aşa cum ştiu, nepricepută
Dar prea mult timp te-am tot strigat...

Deşi poate-i târziu, aştept un semn
Aş vrea să faci ceva, căci mă iubeşti
Eu nu vreau, nici nu pot să te îndemn
Şi văd cu milă, semne tu cerşeşti.

Deşi aştept, cred că aştepţi şi tu
Chiar de e greu, aşa afost să fie
Dar nu mai pot, de data asta nu
Doar o speranţă-n suflet mai adie...

(Mirea Roxana Mihaela – Gânduri, 22.02.2012)

Zavoianu Vali - Nazdravaniile Marei (Mara, partea a VIII-a)

Aşa cum v-am obişnuit
Iată-mă-s, iar am venit!
Am rămas tot zgâtie
Azi, altă năzbâtie!

Dragă pe nepusă masă
Am rămas singură-acasă
M-am sucit, m-am învârtit
Şi-o idee mi-a venit.

Ca să fac ceva fantastic
Cu-a mea mâţă şi-un elastic.
Bun aşa, zis şi făcut
Opera mi-am început.

Mânecile-am suflecat
Şi elasticul l-am luat
Şi am înşirat pe el
Bucuroasă şi cu zel,

Căni, căniţe şi ceşcuţe
Şi ibrice mai micuţe
O tigaie arămie
Tot de prin bucătărie.

Vedeţi voi, că toate ele
Au în coadă găurele
Şi mânere cu folos
De le-am înşirat frumos.

Ceva timp, vă spun, mi-a luat
Fiindcă mama-a adunat
Căni şi ceşti, tigăi o mie
Plin era-n bucătărie!

Însă opera ciudată
Îmi părea neterminată
Şi cum mâţa mea cuminte
Mă privea cu luare-aminte,

Eu elasticul l-am luat
De coadă i l-am legat
Gândindu-mă că-i va place
Mâţei mele să se joace.

Acum ce s-o fi-ntâmplat
Când elasticu-am legat
Doar ea poate să vă spună
C-a fugit ca o nebună!

Şi normal că-n urma ei
Au fugit şi căni, tigăi,
Ceşti şi alte acareturi
Ce găsisem prin bufeturi.

Şi ce fugă-originală!
Cioburi multe, zăngăneală
Şi cu cât mai mult fugea
Hărmălaia se-nteţea.

Încercam să prind pisica
Dar nu reuşeam nimica!
Fugea ca o disperată
După ea...opera toată.

S-a oprit într-un final
Şi elasticul, normal!
Zăcea întins în odaie
C-un ibric şi o tigaie.

Restul....nu mă întrebaţi!
Ştiu că mă priviţi miraţi
Dup-astfel de boroboaţe
Sigur nu m-aţi lua în braţe!

Cum nici mama nu m-a luat,
Ba încă s-a supărat
Şi-am primit şi o dojană
Că n-a rămas nici o cană

Şi nici o ceaşcă întreagă.
Aş fi vrut să înţeleagă
Cum că eu nu am greşit
Ci doar mâţa, c-a fugit.

Dar pun bani la puşculiţă
Şi-o să cumpăr o căniţă
Să bea mama-n ea cafea
Poate,poate m-o ierta.

22.02.2012, Zavoianu Vali

Corina Nica - Nostalgie

In lumea oamenilor mari
Eu m-am trezit dintr-o greseala
Si-acum as vrea sa merg la scoala
In loc sa am senzatii tari.

Nu vreau tristete, nu vreau bani
Vreau numai prieteni, nu dusmani
Nu vreau colege de serviciu
Si nu vreau nici un sacrificiu.

Vreau o papusa sa iubesc
Cu ea sa plang sau sa glumesc
Vreau sa ma joc din nou cuminte
Cum era totul inainte.

Acum din joaca de atunci
A mai ramas doar amintirea
Norocul meu ca am iubirea
Adusa-n mine de doi prunci.

Petre Violetta - Labirintul minciunii

Un labirint de nuanţe pe sub ploaie
Prin care îmi pătrunde ochiul nins.
La poarta soarelui , credinţă şi bătaie
De clopot, vântul verde a aprins...

Şi nu mai vreau să pipăi pământean
Distanţa dintre ceruri , dezolanţe.
Eu, bietul om, îndatorat mirean
La poarta închisorii de creanţe

A creditorului deţinător de respiraţii
Pe care mi le cere insistent.
Când am făcut atâtea contestaţii!
La inspiraţie , am fost absent.

Eu, doar expir din urmă neputinţa
Şi mă sufoc de-atâta modernism.
Prefer să nu am aer, din dorinţa
De-a nu mă îneca într-un sofism,

Ce îmi induce-nşelăciunea din Cuvânt
Ce-a răstignit Iisuşi şi Minotauri,
Pe Minos am să-l scot dintr-un mormânt
Să-l metamorfozez lângă Centauri...

În Labirintul neputinţei mele
Mă întâlnesc cu taine şi destine,
Un Univers fixat între atele
De la căderea viselor divine...

Mirea Roxana Mihaela - Casa dulce, casa…

Ce-i mai bine si frumos,
Decat casa mea
Dorm bine, chiar si pe jos,
Doar sa fiu in ea!

Sa bat lumea-n lung si-n lat,
Nu-mi tre’ mie niciun pat
Unde-i somnul cel mai dulce,
Daca nu la min’ la Curte?

Nicaieri nu dorm mai bine
Decat acasa la mine!!!

(Mirea Roxana Mihaela – Poezii pentru copii, 20.02.2012)

Mirea Roxana Mihaela - Insomnia

Chiar am nevoie de hartie si creion
Pentru ca nu pot sa dorm
Cine m-o fi pus a bea
Ceasca plina de cafea?

Of, in loc, acum, sa dorm
Scriu idei pe telefon
Caci hartie n-am in pat
Perna asta o tot bat

Nu se-aseaza cum o pun
Eu ma tot foiesc pe-aici
Zici ca am mancat sapun
Noapte buna, mai amici!

(Mirea Roxana Mihaela – Poezii pentru copii, 20.02.2012)

Corina Nica - Carnaval

Copiii azi au carnaval.
S-au hrănit cu caşcaval
Să poată bine să danseze
Să cânte şi să se distreze.

Era pe-acolo şi Matei
Cel mai micuţ şi rotofei
S-au dat şi diplome, şi tort
Şi l-au mâncat copiii, tot!