Mirea Roxana Mihaela - Deşi...

Deşi mi-ai făcut rău şi m-ai dezamăgit
Aş vrea să-ţi simt sărutul cald pe buze
Să mai aud al sufletului dulce clipocit
Iar ochii tăi, în poezii, să-mi fie muze.

Deşi nu te-am simţit de 143 de zile
Te simt în gând, defapt, la orice pas
Şi văd că nu-ţi pasă, acum, de mine
Ştiu că ţi-am zis, dar nu pot să te las!

Deşi cuvinte grele arunci cu uşurinţă
Cu sufletul rănit continui să iubesc
Deja durerea este acum obişnuinţă
Şi-n continuare, totuşi, te doresc.

Deşi mi-ai spus să fiu mai hotărâtă
Şi-atunci ţi-am zis că tot s-a terminat
Iubesc aşa cum ştiu, nepricepută
Dar prea mult timp te-am tot strigat...

Deşi poate-i târziu, aştept un semn
Aş vrea să faci ceva, căci mă iubeşti
Eu nu vreau, nici nu pot să te îndemn
Şi văd cu milă, semne tu cerşeşti.

Deşi aştept, cred că aştepţi şi tu
Chiar de e greu, aşa afost să fie
Dar nu mai pot, de data asta nu
Doar o speranţă-n suflet mai adie...

(Mirea Roxana Mihaela – Gânduri, 22.02.2012)

Zavoianu Vali - Nazdravaniile Marei (Mara, partea a VIII-a)

Aşa cum v-am obişnuit
Iată-mă-s, iar am venit!
Am rămas tot zgâtie
Azi, altă năzbâtie!

Dragă pe nepusă masă
Am rămas singură-acasă
M-am sucit, m-am învârtit
Şi-o idee mi-a venit.

Ca să fac ceva fantastic
Cu-a mea mâţă şi-un elastic.
Bun aşa, zis şi făcut
Opera mi-am început.

Mânecile-am suflecat
Şi elasticul l-am luat
Şi am înşirat pe el
Bucuroasă şi cu zel,

Căni, căniţe şi ceşcuţe
Şi ibrice mai micuţe
O tigaie arămie
Tot de prin bucătărie.

Vedeţi voi, că toate ele
Au în coadă găurele
Şi mânere cu folos
De le-am înşirat frumos.

Ceva timp, vă spun, mi-a luat
Fiindcă mama-a adunat
Căni şi ceşti, tigăi o mie
Plin era-n bucătărie!

Însă opera ciudată
Îmi părea neterminată
Şi cum mâţa mea cuminte
Mă privea cu luare-aminte,

Eu elasticul l-am luat
De coadă i l-am legat
Gândindu-mă că-i va place
Mâţei mele să se joace.

Acum ce s-o fi-ntâmplat
Când elasticu-am legat
Doar ea poate să vă spună
C-a fugit ca o nebună!

Şi normal că-n urma ei
Au fugit şi căni, tigăi,
Ceşti şi alte acareturi
Ce găsisem prin bufeturi.

Şi ce fugă-originală!
Cioburi multe, zăngăneală
Şi cu cât mai mult fugea
Hărmălaia se-nteţea.

Încercam să prind pisica
Dar nu reuşeam nimica!
Fugea ca o disperată
După ea...opera toată.

S-a oprit într-un final
Şi elasticul, normal!
Zăcea întins în odaie
C-un ibric şi o tigaie.

Restul....nu mă întrebaţi!
Ştiu că mă priviţi miraţi
Dup-astfel de boroboaţe
Sigur nu m-aţi lua în braţe!

Cum nici mama nu m-a luat,
Ba încă s-a supărat
Şi-am primit şi o dojană
Că n-a rămas nici o cană

Şi nici o ceaşcă întreagă.
Aş fi vrut să înţeleagă
Cum că eu nu am greşit
Ci doar mâţa, c-a fugit.

Dar pun bani la puşculiţă
Şi-o să cumpăr o căniţă
Să bea mama-n ea cafea
Poate,poate m-o ierta.

22.02.2012, Zavoianu Vali

Corina Nica - Nostalgie

In lumea oamenilor mari
Eu m-am trezit dintr-o greseala
Si-acum as vrea sa merg la scoala
In loc sa am senzatii tari.

Nu vreau tristete, nu vreau bani
Vreau numai prieteni, nu dusmani
Nu vreau colege de serviciu
Si nu vreau nici un sacrificiu.

Vreau o papusa sa iubesc
Cu ea sa plang sau sa glumesc
Vreau sa ma joc din nou cuminte
Cum era totul inainte.

Acum din joaca de atunci
A mai ramas doar amintirea
Norocul meu ca am iubirea
Adusa-n mine de doi prunci.

Petre Violetta - Labirintul minciunii

Un labirint de nuanţe pe sub ploaie
Prin care îmi pătrunde ochiul nins.
La poarta soarelui , credinţă şi bătaie
De clopot, vântul verde a aprins...

Şi nu mai vreau să pipăi pământean
Distanţa dintre ceruri , dezolanţe.
Eu, bietul om, îndatorat mirean
La poarta închisorii de creanţe

A creditorului deţinător de respiraţii
Pe care mi le cere insistent.
Când am făcut atâtea contestaţii!
La inspiraţie , am fost absent.

Eu, doar expir din urmă neputinţa
Şi mă sufoc de-atâta modernism.
Prefer să nu am aer, din dorinţa
De-a nu mă îneca într-un sofism,

Ce îmi induce-nşelăciunea din Cuvânt
Ce-a răstignit Iisuşi şi Minotauri,
Pe Minos am să-l scot dintr-un mormânt
Să-l metamorfozez lângă Centauri...

În Labirintul neputinţei mele
Mă întâlnesc cu taine şi destine,
Un Univers fixat între atele
De la căderea viselor divine...

Mirea Roxana Mihaela - Casa dulce, casa…

Ce-i mai bine si frumos,
Decat casa mea
Dorm bine, chiar si pe jos,
Doar sa fiu in ea!

Sa bat lumea-n lung si-n lat,
Nu-mi tre’ mie niciun pat
Unde-i somnul cel mai dulce,
Daca nu la min’ la Curte?

Nicaieri nu dorm mai bine
Decat acasa la mine!!!

(Mirea Roxana Mihaela – Poezii pentru copii, 20.02.2012)

Mirea Roxana Mihaela - Insomnia

Chiar am nevoie de hartie si creion
Pentru ca nu pot sa dorm
Cine m-o fi pus a bea
Ceasca plina de cafea?

Of, in loc, acum, sa dorm
Scriu idei pe telefon
Caci hartie n-am in pat
Perna asta o tot bat

Nu se-aseaza cum o pun
Eu ma tot foiesc pe-aici
Zici ca am mancat sapun
Noapte buna, mai amici!

(Mirea Roxana Mihaela – Poezii pentru copii, 20.02.2012)

Corina Nica - Carnaval

Copiii azi au carnaval.
S-au hrănit cu caşcaval
Să poată bine să danseze
Să cânte şi să se distreze.

Era pe-acolo şi Matei
Cel mai micuţ şi rotofei
S-au dat şi diplome, şi tort
Şi l-au mâncat copiii, tot!

Pacea Andrei - Ursul nazdravan

Intr-o zi de primavara
Ursul a iesit afara
Ca-sa adune miere multa
Si apoi sa se ia la tranta.

Miere el n-a adunat
Si tare s-a suparat
Ca n-are energie multa
Sa faca vestita tranta

Zavoianu Vali - Sonet I

Pe umeri noaptea grea tăcut m-apasă
Cu trupul ei de stele şi de lună
În întuneric visele-mi adună
De ale mele lacrimi nu îi pasă.

O rog de grijă singură să-şi poarte
Că duc pe umeri multă-amărăciune
Dar scuturându-şi pletele îmi spune
Că îmi va sta pe umeri pân' la moarte.

Şi-atunci mai beau din cupa oboselii
S-adorm uitând amara-i greutate
Şi ea rămâne pradă îndoielii

Că-n zori, să mă apese nu mai poate.
Dar cine ţine şirul socotelii?
Îmi pare azi că-i noapte după noapte.

20.02.2012, Zavoianu Vali

Zavoianu Vali - Să fie lumină

Deschisă-i fereastra ce dă înspre stradă
Cuvinte privesc prin perdele
Încearcă putină lumină să vadă
S-o strângă pe toată în ele.

Răzbeşte abia câte-o rază fugară
Cuvinte se-ntrec să o prindă
Scăldate-n lumin-or ajunge afară
Pictate frumos pe-o oglindă.

Să fie lumină tot timpul, să fie
Să scriu pe oglindă o rugă
O rugă-mbracată într-o poezie
Ce-n suflet la voi să ajungă.

21.02.2012, Zavoianu Vali