Pe umeri noaptea grea tăcut m-apasă
Cu trupul ei de stele şi de lună
În întuneric visele-mi adună
De ale mele lacrimi nu îi pasă.
O rog de grijă singură să-şi poarte
Că duc pe umeri multă-amărăciune
Dar scuturându-şi pletele îmi spune
Că îmi va sta pe umeri pân' la moarte.
Şi-atunci mai beau din cupa oboselii
S-adorm uitând amara-i greutate
Şi ea rămâne pradă îndoielii
Că-n zori, să mă apese nu mai poate.
Dar cine ţine şirul socotelii?
Îmi pare azi că-i noapte după noapte.
20.02.2012, Zavoianu Vali
Cu trupul ei de stele şi de lună
În întuneric visele-mi adună
De ale mele lacrimi nu îi pasă.
O rog de grijă singură să-şi poarte
Că duc pe umeri multă-amărăciune
Dar scuturându-şi pletele îmi spune
Că îmi va sta pe umeri pân' la moarte.
Şi-atunci mai beau din cupa oboselii
S-adorm uitând amara-i greutate
Şi ea rămâne pradă îndoielii
Că-n zori, să mă apese nu mai poate.
Dar cine ţine şirul socotelii?
Îmi pare azi că-i noapte după noapte.
20.02.2012, Zavoianu Vali
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu