luni, 20 februarie 2012

Mirea Roxana Mihaela - Un creion si o hartie

Vreau sa scriu o poezie
Am nevoie de hartie
Imi trebuie si-u creion
Pot sa scriu si cu-un stilou
Voua, defapt, ce va place?
Pana voi va mai ganditi,
Eu postez direct aici.
Am sa scriu pe internet,
Am nevoie de curent
Si de-o muza sa imi dea
Acum inspiratiaaa!

(Mirea Roxana Mihaela – Poezii pentru copii, 20.02.2012)

Mirea Roxana Mihaela - Avion

Poezie, poezie
Am un prieten din hartie
L-am facut de dimineata
Si il cheama Natafleata

Defapt e un avion
M-a-nvatat sa-l fac ‘nea Ion
Cica origami-i zice
Si e arta cu elice.

Am gresit, le tot incurc,
Pan’ la urma-i ‘licopter
Pe fereastra il arunc
A cazut jos la parter…

Fuga, fuga-am coborat
Cate trei scari de-odata
Ups, s-a facut cam urat
A aterizat in balta.

Sunt un pic trist acum,
Se va supara ‘nea Ion…
Oare se ia cu sapun?
Fir-ai tu de avion!

(Mirea Roxana Mihaela – Poezii pentru copii, 20.02.2012)

Petre Violetta - Arunc zăpezi

Mi-arunc zăpezile, iubite peste ierni
Frisoanele de frig le-ascund în vers,
Când peste mine primăveri aşterni
Şi mă aduni buchet de flori din mers.

Cochet mi-aşez petalele albastre
Să nu rănesc dantela parfumată,
Pudrez cu praf de zâmbet şi de astre,
Un rid uitat şi-o nevăzută pată.

Mă prinzi de mână şi-ntr-un fin balans
M-apropii de chemarea ta, ispită!
Ne sărutăm aromele în dans
Eu, violet arunc frunza rănită...

Tu o ridici şi-i bandajezi nervura
Ce sângerează verde sideral.
Şi sorbi un bob de rouă de pe gura
Deschisă ţie într-un gest astral.

Într-un vârtej de nuanţe parfumate
Se sting zăpezi şi primăveri răsar,
Aleargă spre pământ, razele toate
Din soarele ce mă iubeşte iar.

Mă mângâie...tu să nu fii gelos!
Căci razele îi sunt neveste oarbe.
M-atinge lateral, de sus în jos
Şi toată iarna de sub piele-mi soarbe...

Zavoianu Vali - Când moare o speranţă

A murit aseară speranţa
Fără popă, fără lumânare
N-avea rost să chem ambulanţa
Se vedea după faţă că moare.

Că zăcea de-o vreme bolnavă
Refuza la lumina să iasă
Nu ştiam că starea-i e gravă
Şi stătuse cu mine în casă...

C-a murit mă simt vinovata
Şi nu-i doctor pe lume s-o-nvie
Eu nu m-am gândit niciodată
Că-ntr-o zi poate să nu mai fie.

Ea trăia uneori străină
Zile-n şir nici nu vorbea cu mine
Însă eu, doar eu sunt de vină
Că ştiam ce va fi, mult prea bine.

A murit speranţa aseară
Fără popă, fără lumânare
S-o fi dus în ceruri să ceară
Pentru mine la zei derogare.

duminică, 19 februarie 2012

Mirea Roxana Mihaela - Nu mai stiu…

Poate plangi acum sau poate nu
Oricum…mi-ai rupt sufletu’
E plin de durere acum
Si nu mai vreau sa plang nicicum!

Fericita vreau sa fiu
Fara tine, daca pot, nu stiu
Si nici sa-ncerc nu stiu de vreau
Nici nu mai stiu, defapt ce vreau.

Caci batalia asta-i crunta
Ma face sa nu mai gandesc
La dragostea noastra multa
Desi cunosc ca te iubesc…

Of, viata, ale tale arme
Le ridici acum asupra mea
Iar eu sunt cu mainile goale
Si tot sa ma strapungi ai vrea.

Ma-ntreb, adesea, cu ce am gresit
De te porti acum asa neobisnuit
Nu mai cunosc ai tai ratacitori
Nu mai cunosc nimic si ma omori.

Mai bine mor, dar dintr-o data
Nu mai suport asa usor, usor
Am mai murit, atunci, de dor
As vrea acum sau niciodata!

(Mirea Roxana Mihaela – Ganduri, 18.02.2012)

Mirea Roxana Mihaela - Pentru cei care cunosc…

Astazi m-am indragostit
De cine? De un pitic
E atat de dragalas
Si este un copilas

Hai sa nu ma mai feresc
Stiti despre cine vorbesc?
Este vorba de…………….
Si al lui accent iubesc!

Ca imi vine sa-l mananc
Asa este de scump
Este dulce ca un ceai
Ca acela de care vorbeai!

Ia sa vad cine ghiceste
Aici despre ce se vorbeste
Daca stie cineva
Cine mi-a furat inima?

(Mirea Roxana Mihaela – Poezii pentru copii, 19.02.2012)

Lucian Dumbravă - Noapte bună

Noapte bună, voi, copii ai Lumii.
Braţele voastre molatece respiră,
Iar ochii-aprind, în vatra viselor, tăciunii,
Ca dintr-un alt tărâm, de bine şi lumină.

Noapte bună, vouă, celor mici...
Tot ce e-n jur motiv de zâmbet şi uimire.
Poveştile cu zmei şi cu pitici,
În piept la voi îşi află ocrotire.

O, cum aş vrea să mă cufund cu voi
În roua începutului de viaţă !
Să-ntorc doar printr-un gest, cărările-napoi,
Să cred ca la-nceput în vis şi în speranţă !

E noapte, dragii mei. Dormiţi uşor.
Ca la sfârşit de scăpătat, poetu-o să vă spună,
– Ca-ntotdeauna când de voi i-e dor –
Noapte bună, voi, copii ai Lumii, noapte bună...

Alexandra Manea - Dansul fulgilor de nea

Tot privesc pe geam de-o oră
Fiindcă-n astă dimineaţă
Fulgi pufoşi s-au prins în horă
Lunecând vrăjiţi pe gheaţă.
Recunosc un pas de samba.
Nu, e salsa! Ori cha-cha?
Doamne, cum îşi mişcă gamba
Cei doi fulgi dansând rumba!
Dar să-i vezi plutind pe-un vals!
Au atâta graţie!
Până când le cântă fals
Orchestra-n dizgraţie!
Fulgul trist, uşor confuz
Ascultă întruna blues,
Iar cel vesel, zâmbăreţ
Şi cu pasul săltăreţ
Pe doamnele fulg de nea
Le invita să nu stea,
Să danseze-n ritm uşor
Pe-al zăpezii fin covor.
Fulgii care-ascultă rock,
În copaci s-au agăţat;
Nu le pasă chiar deloc
Că e frig şi-au îngheţat!
Trei fulgi au făcut un pact
Şi parcă-s cuprinşi de febră,
Repetând de zor un act
Dintr-o operă celebră.
Favoriţii mei, să ştiţi,
Au format un grup de jazz
Şi sunt cei mai fericiţi!
Cât de mult vreau să dansez
Când aud a lor trompetă,
Pianul şi contrabasul,
Şi chitara cea discretă!
Dar un soare străveziu,
Văzându-i fără părinţi,
Îi ceartă pe-un ton hazliu:
Voi nu ştiţi să fiţi cuminţi?
De ce sunteţi zgomotoşi
Aşa dis-de-dimineaţă?
Oricât aţi fi de frumoşi,
Vă topesc ringul de gheaţă!

CAM – 19.02.2012

Radu Adrian Gelu - Mica artistă...

Izabel visează a fi artistă
pe şcenă ca bună solistă
şi exersează cu răbdare
să capete îndemânare...

Mângâie clapele la pian
acompaniată de motan
el torcând îi ţine măsura
din coadă dă ca pendula...

În acordurile muzicale
ciuleşte urechia dumisale
a ţine-n echilibru şoricelul
să nu alunece mititelul...

Prieteni bunii ei spectatori
se joacă-n linişte, ascultători
la blând tril de flaut aţipind
năsucuri-n blăniţe poposind...

Radu Adrian Gelu - Gara aşteptării tristă...

Se zice că doar gările plâng,
la trenul ce şuieră prelung,
fără a săruta puţin peronul,
trecând iute ca şi Simplonul...

O viaţă păzit-am mica gară,
tristă-n aşteptare să apară,
trenul cel mai dorit-n popas,
să aleagă peronul cel retras...

Doar timpul trecu-n rostogol
prin gara speranţei în survol,
căci trenul iubirii cel aşteptat,
a face popas, nu s-a deranjat...

Batista-n lacrimi am fluturat,
de pe peronul cel abandonat,
în fiece zi la trecerea-i grăbită,
iubirea nicicum a fi ademenită...

Una cu peronul, sunt chiar gara,
înecând disperarea iarna, vara
tot flutur batista în scrâşnetul
roţilor neoprite... e trist baletul...