Zavoianu Vali - Când moare o speranţă

A murit aseară speranţa
Fără popă, fără lumânare
N-avea rost să chem ambulanţa
Se vedea după faţă că moare.

Că zăcea de-o vreme bolnavă
Refuza la lumina să iasă
Nu ştiam că starea-i e gravă
Şi stătuse cu mine în casă...

C-a murit mă simt vinovata
Şi nu-i doctor pe lume s-o-nvie
Eu nu m-am gândit niciodată
Că-ntr-o zi poate să nu mai fie.

Ea trăia uneori străină
Zile-n şir nici nu vorbea cu mine
Însă eu, doar eu sunt de vină
Că ştiam ce va fi, mult prea bine.

A murit speranţa aseară
Fără popă, fără lumânare
S-o fi dus în ceruri să ceară
Pentru mine la zei derogare.