duminică, 19 februarie 2012

Augustin Septimiu Ion - Tina

Astă seară, lume bună,
Am venit și eu la voi,
Să petrecem împreună
Și să facem tărăboi.

Numele meu e Christina.
Așa scrie-n catastif...
Dar tăticu-mi zice Tina,
Nu stiu din care motiv.

Si sunt mare astăzi frate,
Nu mai sunt o copiliță.
Am cinci ani și jumătate
Si sunt star la gradiniță!

Toti baieții de prin clasă
Și din celelalte grupe,
Îmi tot spun că sunt frumoasă
Și c-ar vrea ca să mă pupe.

Dar eu sunt fată cuminte,
Nu pot să mă pup așa.
Doar cu chipeșul Axinte
Mă ascund după perdea...

Aștept înoșită toată,
Să mă dea ușor pe spate...
Hai băiete, hai odată
Că ajung la facultate!

sâmbătă, 18 februarie 2012

Radu Adrian Gelu - Miţi bunicuţa...

A... Bună seara, cititori!...
cei cuminţi şi ascultători
vă spune Miţi bunicuţa...
Nu-i aşa, dragă vă e pisicuţa?...

Va-ţi spălat frumos pe dinţi,
în urechi şi pe năsuc?
Iute acum în pijamale
poveştii a-i da ascultare...

Uite, scrie-n astă gazetă
seara mâncând omletă
pe copii ca voi i-a durut
burtica şi somn n-au avut...

Voi însă a-ţi păpat ceva uşor
fără grăsimi grele doar lăptişor
şi n-o să vă doară ea burtica
nani dulce va fi toată nopticica...

Să vă mai citesc acum ceva
până pleoapa uşor vă va cădea...
Uite, zice că un băieţel la joacă
a rupt aşa, unui pomişor o cracă...

Copăcelul şi trist şi-ndurerat
toate crengile-n jos şi-a lăsat
plângându-şi rana în tăcere,
băieţelul având de rău părere...

Dragii mei au adormit, să-i adori
îngeraşi cuminţi şi ascultători
povestea voi citi-o-n altă seară
acum somnul dulce îi captivară...

Radu Adrian Gelu - Veronica-i mămică...

Of, of... nu mai ştiu nimica
de frăţiorii mei, de mămica,
ca mic ghemuleţ în scheunat,
de la lăptic bun am fost luat...

Împodobit la gât cu o fundiţă,
în coşuleţ am ajuns la o fetiţă,
drept cadou în loc de păpuşică,
că îşi dorea tare, să fie mămică...

Aducând coşuleţul... „Veronică!”...
zise tatăl... „Eşti acum mămică!
O dulce vie păpuşică ai în dar,
creşte-l tu pe băieţelul Cezar!”...

De atunci, ea îmi este mămică,
grijulie mă înveleşte-n păturică,
cu păpică mă îndoapă într-una,
în mângâiere cu drag totdeauna...

E tare fericită – „Zâmbeşte Cezar!”...
şi în coşuleţ mă arată exemplar,
privind-o în extaz cu ochi-mi mari,
din hăinuţa-mi moale de sugari...

Cu îngrijire, iată acum îs mare,
şi nu-mi pică bine-n continuare,
să fiu bebiţul înfăşat şi îmbrăcat,
cald-n casă, eu tot sunt încălţat...

Zavoianu Vali - Nazdravaniile Marei (VI)

Iuhuu, bine v-am găsit!
Iarăşi Mara, aţi ghicit!
Azi vă spun o-ncurcătură
Dintre mine şi...natură.

Într-o zi aşa senină
Mă plimbam eu prin grădină
Şi-am văzut un gândăcel
Singurel şi vai de el.

L-am luat uşor pe-un ziar
Şi l-am dus în casă dar
S-aibă şi-el acoperiş
Să nu doarmă-ntr-un tufiş.

Ca să nu se plictisească
I-am găsit apoi o broască
Verde cu ochi bulbucaţi
Sper c-o să se facă fraţi.

Cum erau singuri pe-aici
Le-am adus apoi furnici
Multe, câte-am apucat
Fiindcă nu le-am numărat.

Am văzut apoi confuze
Două roşii buburuze.
Staţi! Că Mara nu vă lasă
Ia... vă dau şi vouă casă.

Şi-apoi fluturi şi o râmă
Cu tot cu pământ, în mână
Le-am făcut la toate-un rost
Şi le-am dat un adăpost.

În caz că le va fi foame
Le-am adus şi frunze, poame
Tot ce am găsit pe jos
Şi-am crezut că-i de folos.

Şi-am mutat natura-ndat"
Toată...la mine în pat!
Mişunau în voie toate
Peste pernele curate.

Taare hărnicuţ-am fost
Şi le-am pus la adăpost
Ferite de ploi să stea
Toate în camera mea.

Dar când treaba era-n toi
Şi făceam un muşuroi
Chiar aicea pe covor
(Dedicat furnicilor)...

Vine pe nepusă masă
Mama de la piaţă-acasă.
Gândeam că s-o bucura
Văzând azi camera mea.

Da de unde! Zice iată,
Că-s o zgâtie de fată.
Să dăm afară gândacii
Să stea-n grădină săracii.

Şi broscuţa mea sărmana
Uite-o dă afară mama,
Muşuroiul l-a stricat
Gâzele le-a alungat.

Şi mă ceartă cu amar,
C-am pământ în buzunar
Cică să-i explic îndat"
Ce-i cu frunzele din pat!

Păăăăi, eu nu am nici o vină!
C-am făcut din pat...grădină.
Şi-uite, nu sunt înţeleasă
Că le-am dat şi lor o casă.

Uof, că nu mă dumiresc
Oamenii mari cum gândesc
Să citiţi ce-am scris şi poate
O să îmi daţi voi dreptate.

C-am făcut faptă măreaţă
Nicidecum o boroboaţă.
Şi-apoi cine şi-o da seama
Să-i explice şi lui mama!

Hai, vă pup...mă duc în casă
Până mâine am pedeapsă.
Aşa că lipsesc puţin....
Să fiţi cuminţi până vin! :)))))

18.02.2012, Zavoianu Vali

Mirea Roxana Mihaela - Maria

Buna, eu sunt… Maria,
Sora geamana a Marei
Insa, eu sunt mai cuminte
Nu-s ca ea … o zgatie!

Ce pot sa va spun de mine
N-am decat o jucarie
Preferata, e de pluş
Un simpatic catelus.

A, si am uitat sa spun
Ma mai joc din cand in cand
Cu baloane de sapun
Pe mamica asteptand.

Ce imi place tare, tare
Pot spune, chiar slabiciune
Orice sortiment ea are
Bombonica, ooo bomboaneee!

Deaia-am dintii cariati
Si-s mai grasunica asa
Dar ma place mama mea
Ca sunt buna, ca sunt rea.

Eu pe Mara o iubesc
Chiar de-i nazdravana ea
Tare o mai indragesc
Pentru ca e sora mea!

(Mirea Roxana Mihaela – Poezii pentru copii, 18.02.2012)

Lucian Dumbravă - Noapte pentru vise

E noaptea când în gânduri se-ascund frumoase vise,
Copiii se retrag în patul dinspre Est ;
Călduţe plăpumioare se-ntind neadormite
Ca la surplus de vise să dea câte un rest.

Pernele cuminţi dau semn de nerăbdare,
Gata să primească noaptea, până-n zori !
Toţi copiii lumii dorm şi fiecare
Are-n visul lui un înger în culori.

Iată, şi părinţii adorm ca-ntr-o veghere,
Ca într-o-mbrăţişare de suflet maternal.
E linişte şi pace. Un înger în cădere
Deschide aripi albe deasupra unui mal.

E linişte, e pace, e noapte cât cuprinde ;
Copiii lumii-adorm sub gândul delicat.
O legănare lină de ramură cuminte,
Sub vise dulci, de-argint, e tot ce s-a-ntâmplat.

Mirea Roxana Mihaela - Pelin

Stau cu dragostea in gand
Caci la masa nu se poate
Gust amar adulmecand
Si cuvinte-abandonate…

Un pelin mi-ai dat in dar
Fara constientizare
In al inimii sertar
L-am ascuns pentru pastrare.

Dar nu pentru prea mult timp
N-am destula naftalina
Pentru acest anotimp
Pelin mult sa intretina.

N–am de gand sa mai primesc
Pentru mult timp de acum
Daruri ce se ofilesc
Si nu au niciun parfum!

(Mirea Roxana Mihaela – Ganduri, 18.02.2012)

Irina Nedelciu - Nu sunt nimic

Nu sunt nimic pe acest pământ
Umbresc doar locul... parcă-s crâng
Un crâng cu pomi secătuiţi
Fără de frunze... pustiiţi

Nu sunt nimic în astă lume
Nu am esenţă... nu am nume
Sunt doar o umbră rătăcită
De ceţuri negre ... hăituită

Nu sunt nimic în univers
Când găuri negre am în vers
Nimic... nimic nu îmi străluce
E tot un hău... ce mă tot duce....

A Whisper Away - Vibrație și rugă

Las mâna gândului prelungă
să se-ntindă moale către luna
ce își aruncă peste mine lungă,
albă, rece, rătăcită umbra.

E liniște ca de-nceput de lume,
călcând fuioarele de nori
doar inima își sparge fără nume
bătăile pierdutelor chemări.

Pe cearcăne adun mărunte
vibrații calde, umede din stele
ce-mi desenau cândva sub frunte
magie albastră în toate ale mele.

Călcâiul ce a călcat odată în venin
îl spăl în rugă cu lumânare-aprinsă
și colțul frunții de-atâtea gânduri plin
îl voi clăti cu roua dimineții strânsă.

Whisper ~ 18.02.2012

Radu Adrian Gelu - Prietenii

Bobiţă... este un blând căţel,
cu blăniţa-i moale e frumuşel,
are urechi lungi şi mătăsoase,
ochii mari ce natura-i donase...

Mititel şi drăgălaş, luaţi aminte
nu strică, nu roade, e cuminte,
ascultător, curat, harnic la joacă,
nici-cum pe maidan el nu pleacă...

Un prieten bun de joacă el are
pe Pufi motanul fără asemănare,
năzdrăvan, curios şi foarte pufos,
oricum la şotii e cel mai ambiţios...

Ei se tot aleargă-n joacă zglobie,
casa toată-i plină de a lor veselie,
Bobiţă mai cu grijă calcă covorul,
Pufii-n a sa frână, zice că-i vaporul...

Mai şi zboară-n mieunat ca avionul,
pe pervaz la ghivece luând staniolul,
şi de pe canapea-n aterizare el sare,
ca la trambulină lui Bobiţă-n spinare...

Dar cuţu se fereşte, nu are supărare,
lătrându-i apoi vesel: Măi ştrengare!...
şi care pe care, cursa continuă iară,
cine-i în stare la prins codiţa-n rute...

Dacă-n joacă Pufi răstoarnă ghiveciul,
pe canpea, dus doarme pezevenchiul,
iar Bobiţă dând din codiţă cere iertare,
la cearta stăpânei, amicului-n apărare...

Prieteni sunt mereu, chiar şi la culcare,
de sub păturica-i moale dând ascultare
motanului, cuţu-i numai ochi şi urechi,
la poveştile citite din cărţile cele vechi...