Mihaela Aldea - Poemul ochilor tai...

Am alergat desculţă, prin labirinturi albe, de gânduri
Să strâng polenul verde, aşezat pe tăcutele-ţi şoapte.
Să-l amestec în tonuri, cu pulberea iubirii de-adâncuri
Dar ochii tăi, au luat clorofila luminii din noapte.

Am fugit apoi, fredonând imnuri, pe o strună de harpă,
Să desluşesc din pupilele-ţi negre, virgine poeme
Dar atâta culoare cântă...sub negre-ţi gene, în grabă
Încât, şi timpul buimac s-a oprit într-un timp, să-i contemple.

Am păşit îmbătată, de miresme de irişi-poveste
Să pot fura de la iarba târzie în treacăt, savoare
Dar mi-este teamă de ziua, când iarna retinii loveşte
Şi totul îngheaţă în jur, şi verde-n priviri pun zăvoare.

Mihaela Aldea

Mirea Roxana Mihaela - Zmeul

Of, viscole nebun, ce vrei,
De ce te-nvarţi în jurul meu,
Şi-arunci usor cu ţurţuri grei,
Rupând în două al meu zmeu?

El vrea încet să se ridice,
Cu ajutorul tău, dar calm,
Nu vrea să-i laşi o cicatrice,
Ci doar să zboare peste cohalm.

Acum, că eşti mai liniştit,
Ajută-mă să mă înalţ,
Iubite, al meu, îndrăgostit
De-un zmeu, ciudat, neliniştit!

(Mirea Roxana Mihela – Gânduri, 08.02.2012)

Mihaela Aldea - Paradox...

îmi place starea de vid...
sufletul are concediu
dar eu, îl etalez pe tarabă.
dă bine la negustorii de kitschuri.
sunt mioapă
văd frumos doar aproape,
aud când muzica prinde zgomot de manea,
folosesc întruchipări de cuvinte...
cu formă cool,
zgâriind întregul autohton
pentru care cărturarii
au murit, dând viaţă.
zâmbesc...
ieri mi-am pus doi
canini din fildeş...
îmi apără imaginea
intransigentă.

iubesc efectul de turmă
şi transhumanţa
obedienţii nu pierd niciodată
îşi aşteaptă doar rândul
dacă nu astăzi,
mâine.

gândesc, când nu gândesc
că pot gândi... deşi coerentă,
unii se uită ca la urs
atunci, devin anormal de normală.
aş putea compara fenomenul cu...
percepţia iubitului...
deşi îl iubeşti, nu-l poţi vedea
mintal.
sau când, pentru cea mai mare durere
lacrimile intră in criză
pentru c-au plâns prea mult...
când au luat împrumut
sentimente vremelnice de la F.M.I.

sunt atât de obosită când mă odihnesc.

Corina Nica - Pitici pe creier

Uneori mă necăjesc, alteori trăim în bună pace
Poate le convine să-i găzduiesc, poate nici nu le place.

Ei mă pun să scriu demisia uneori, pentru o vorbă aiurea
Mai apoi tot ei dau înapoi de se minună lumea.

Nu sunt mici dacă-i judeci corect, după forța lor certă
Dar ei țopăie-n globul inert, cu o formă perfectă.

Dacă prieten îmi ești îi cunoști, îi accepți și îi lauzi
După caz,uneori îi mai cerți, alteori chiar îi cauți.

Petre Violetta - Tăcere plângând

Mă plânge tăcerea cu negre petale
Şi ochii-n adâncuri deschid cataracte
Adânc sângerează fiole letale
O piesă cu ‚ „Moartea’’ ( cinci clasice acte)

Suflarea de zgură din gura de şarpe
Saliva , veninul sporesc în cascadă
Şi clipa îngheaţă pe strune de harpe
Vestirea de roşu cu cerul să cadă.

Edenul? Infernul? Sau, poate-amândouă
Cu mine să-mpartă o noapte păcatul
Şi marea-nstelare în bobul de rouă
Pe unde trecuse boem inspiratul.

Se mută vorbirea cu lacrima mută
În crater de lună nestinsă la vreme.
Ce vreme , nevreme şi fiara cornută
Îmi scrie-n oglindă tâlhare blesteme.

Mirea Roxana Mihaela - Sufletul

Sub troiene îmi eşti acoperit,
N-ai mai ieşit demult la suprafaţă,
Obişnuit să stai tot ghemuit,
Ferit de şoalda ce te rasfaţă.

Preferi să stai ascuns de raza caldă
Şi să dezlegi enigma doar de tine cunoscută,
Aştepţi să-ţi umplii tot mai mult micuţa haldă
Şi nu te-ntrebi ce-n jurul tău se tot discută.

Ai vrea să fi adăpostit mereu de lume
Şi-ţi place sub troiene cuib să-ţi săvârşeşti
Şi te frământă, văd adesea, ceva anume,
Să strigi, să zbieri, nu vrei să îndrazneşti…

(Mirea Roxana Mihaela – Gânduri, 07.02.2012)

Zavoianu Vali - Despărţire

Mi-ai spus adio. Te-am rugat să taci
Mă-nvinuiai prea mult cu-a ta privire
Tăcută cu durerea mea te-mbraci
Mă-mbat-un aer trist de părăsire.

Şi pleci. Pe uşa pe care-ai intrat
În viaţa mea călcând tot în picioare
Surâsul tău ce ieri m-a tulburat
Azi mă secătuieşte şi mă doare.

Te-aş mângâia ca să-mi rămână-n palmă
O urm-a chipului ce m-a vrăjit
Te-aş săruta, îmi pari atât de calmă
Şi-atât de mult femeie te-am iubit.

Dar nemişcat mă uit cum pleci din mine
Şi nu ştiu dacă vreau să te opresc
Rămân în urma ta numai ruine
Şi-mi spun în gând că nu te mai iubesc.

06.02.2012, Zavoianu Vali

Corina Nica - Era fetita

Cel mai mult am dorit-o pe ea.
Pe fetița mea.
Avea viața înainte
Speram fericită și cuminte
Că mă voi bucura de ea.
Mi-au rămas câteva cuvinte
Într-un carnețel măzgălite:
,,Te aștept să te naști, îngeraș
Să-ți pun hainele pe umeraș
Să te scald în miresme de mușețel
Să ne jucăm împreună cu un cățel,
Să vorbești până nu te mai oprești
Și diminețile să-mi zâmbești.
Voi munci 3 servicii să te cresc
Voi sta noaptea de veghe să te păzesc,
Poate vei avea și-un frățior
Să nu stai singură în dormitor.”
Pustiită, fără fetița mea
Vine la mine dimineața de mâine.
Nu vreau apă, nu vreau nici pâine
O vreau doar pe ea.
Nu pot accepta
Nu pot respira
Mă doare tot trupul
Mă arde sufletul
Ea mă simte de sus,
De unde s-a dus,
Și o doare durerea mea
Și-n zadar voi striga!
Mi-a rămas ruga mea
Și durerea amară și rea
După ea...

(CORINA, 7.02.2012)

(În amintirea fetiței prietenei mele dragi, care n-a apucat să se nască)

Mirea Roxana Mihaela - Prietenie

Prieten drag, ştiu că ţi-e greu,
Că din puteri lupţi şi răzbaţi,
Cum aş putea să te-ajut eu,
Cu un sfat ca între fraţi?

Te văd că plângi şi plâng şi eu,
Când te frămânţi de astă viaţă
Şi ştiu că-n depărtare-i greu,
Dar din greşeli, omul învaţă!

Prieten drag, tu eşti puternic,
M-ai învăţat să fiu şi eu.
Tu, amic ce-mi eşti cucernic,
Să crezi, te-ajută Dumnezeu!

Eu pot doar să-ţi ascult durerea,
Să-ţi dau din fericirea mea,
Să-mi dau şi eu cu părerea,
Căci ştiu, o vei asculta.

Prieten drag, varsă-ţi amarul!
Lasă lacrima să iasă,
Căci se mai umple şi paharul
Şi spune-ţi grija ce te-apasă!

Sunt aici în zi şi-n noapte,
Cauta-mă prietene!
O să-ţi fiu mereu aproape
Al sufletului pieptene!

(Mirea Roxana Mihela – Gânduri, 07.02.2012)

A Whisper Away - Dor de mine

Ca un fir de nisip
închis în matrița timpului,
îmi recunosc căderea.

Din vârful orei, pleacă venind clipele.
Nu mi-e dor de mine cea care-am trecut.
Mi-e dor de cea care vine.

De ce-aș aplauda vântul când șterge urma?
De ce-aș aplauda noaptea ce cerne umbra?

Mă vreau pe mine în lumina din cumpăna zorilor
care dezleagă pletele zilei la margini de ape curate.

Whisper ~ luna lui Făurar 2012