Corina Nica - Era fetita

Cel mai mult am dorit-o pe ea.
Pe fetița mea.
Avea viața înainte
Speram fericită și cuminte
Că mă voi bucura de ea.
Mi-au rămas câteva cuvinte
Într-un carnețel măzgălite:
,,Te aștept să te naști, îngeraș
Să-ți pun hainele pe umeraș
Să te scald în miresme de mușețel
Să ne jucăm împreună cu un cățel,
Să vorbești până nu te mai oprești
Și diminețile să-mi zâmbești.
Voi munci 3 servicii să te cresc
Voi sta noaptea de veghe să te păzesc,
Poate vei avea și-un frățior
Să nu stai singură în dormitor.”
Pustiită, fără fetița mea
Vine la mine dimineața de mâine.
Nu vreau apă, nu vreau nici pâine
O vreau doar pe ea.
Nu pot accepta
Nu pot respira
Mă doare tot trupul
Mă arde sufletul
Ea mă simte de sus,
De unde s-a dus,
Și o doare durerea mea
Și-n zadar voi striga!
Mi-a rămas ruga mea
Și durerea amară și rea
După ea...

(CORINA, 7.02.2012)

(În amintirea fetiței prietenei mele dragi, care n-a apucat să se nască)