Mihaela Aldea - Odata cu marea

am intrat pe fereastra timpului

crăpată în secunde
de căutare
vibraţii spasmodice din albastrul
fiecărui licăr de lumină
neînceput de începuturi
coboară în valuri
şi mă adună din timp
torcând în
fuioare rotunde
veşnicie de nisipuri
în fire ce vor trece
prin clepsidra
primului ocean planetar
să pot ajunge
pe tărâmul tău
scufundat
în tăceri şi-n fantasme
ţesut din alge virgine

îngenuncheată
pe valuri de linişte prelungă
acopăr fiecare ţipăt
când pescăruşii
n-au început
zbor peste valuri
pentru că ţipătul lor
fură tăceri din noi
şi construiesc
catarge pentru neputinţă

mi-ai sculptat trepte
din gheţarii de ieri
să cred că pot
coborî mâine
unde tu
închizi porţi
astăzi

sunt tăcută
ca o mare calmă
înainte de
furtună.

Adrian Munteanu - In 7 ani consecutivi, 7 volume de sonete

https://www.facebook.com/notes/adrian-munteanu/lansare-invita%C5%A3ie/299820733371779

Radu Adrian Gelu - A ţese pânza vieţii…

Martorul tăcut-s al lacrimilor sfărâmate,
păşind prin esenţe ale marilor idealuri,
în furtună de nisip-n ochii iubirii purtate
prin Carul Mare, fulger molcom-n valuri…

Cu bucăţi zdrenţuite de lună, carismatic,
înfăşor neatinsul fulg pe pleoapa visului,
troienit-n păreri de rău, ca bibelou antic,
arătând lumii, zâmbetul mimat al linxului…

Transpirând la frigul de prin odăile zeilor,
prin cufărul verilor pierdute-n astrală zonă,
stârnesc fluturii cu solzi din platoşa aheilor,
pavăză a-mi fi iubirii cu ochii de gorgonă…

Dormind pe pietrele abisului doar apatic,
maladiv, tot mai-mi adie câte-o speranţă,
pe umerii telurici surpându-se sistematic,
tot ţes o complicată pânză din a vieţii aţă…

Manzala Paul Augustin

Copacii dezbracati de frunze...
Ca niste maini mari si batrane,
Tin cerul sa nu cada pe noi.
Totul amorteste in cor,
Intr-o complicitate la inghet...

O fetita cu obrajii rosii ,
Sfidand monotonia peisajului
Isi cerne buclele blonde,
Scuturand o data cu fulgii...
Tot ce condamna omenirea
La sfarsit...

Doi cai flamanzi privesc in gol
Ar galopa dar nu au unde,
S-au terminat pana si orizonturile,
miroase a sfarsit si asta le zburleste coamele.
Si cand te gandesti ca tot acest lugubru,
Cenusiu,alb glaciar si....

ingenuncheaza in fata primului ghiocel!

Zavoianu Vali - Inca o zi

Lacrimi, cristale de roua
Candele- ochii senini
Suflete rupte in doua
Vise ascunse-n lumini.

Poate pe margini de soarta
Ardem mocnit nicaieri
Timpul ne bate la poarta
Astazi e umbra lui ieri.

Dorul ne schimba in zboruri
Arde nestins in tacere
Suntem buchet de amoruri
Visul ne e mangaiere.

Pierdem ce n-avem vreodata
Si castigam efemerul
Timpul hain ne da roata
Si-a incarcat revolverul.

Grabnic tinteste spre tampla
Crud, in ruleta ruseasca
Trage- si iar se intampla
Glontul mortal sa lipseasca.

Azi, daruit ne ramane
Franti si nauci risipim
Tot, cu speranta ca maine
Inca o zi mai traim.

Facem icoana visarea
Viata in ea ne-am ascuns
Si cand se-ntampla plecarea
Cine va sti ca ne-am dus?

28.11.2011 - Zavoianu Vali

Radu Adrian Gelu - E fior, sau blestem…

Sub cer albastru pur, zadarnică-i zvâcnirea,
în amiaza adormită, scăldată-n mustul solar,
a gândurilor muguri rătăciţi căutând iubirea,

când seninul de sus curge-n ochi ca amar…

Cu sufletul de mână, în destinu-mi călător,
îmi chem ciclic gândul, în gândul din gând,
în vârtej de şoapte-n tâlc d-amor mistuitor,
scurgându-mă în tăceri, clipele însumând…

Cu ochii-n cer, încrâncenat-n efort tot stau,
a-mi privi gândurile-n ceasul plin de miere,
rătăcite-n ghemuri încâlcite ce visele cifrau,
vrând fraze a toarce velinţă, dorului şedere…

În minte mă încearcă: e fior… sau blestem,
în abstractul memoriei drum, a dori iubirea,
pe margini de tristeţi a sprijini capul solemn,
de-atâta caznă, zbuciumul tremură rostirea…

Zavoianu Vali - Colind

M-am primenit si-acum smerita

M-amestec in al iernii cor
Cantand la ceter-aurita
Ca un senin colindator.

In straiul meu de sarbatoare
Azi relele din lume pier
Colindul doar rasuna-n zare
Din glas, din suflet, lerui ler.

M-aude mama si tresare
C-un nod in gat si ochii-n lacrimi
Caci stie ca traiesc amare
Departele de casa patimi.

Colind in tanguire-amara
Urari de bine catre casa
Departe mama sunt de tara
Dar sufletul imi e acasa.

28.11.2011- Z.V.

Stelian Maria - Scrisoare deschisa catre Dumnezeu

Ai doamne mila azi de carnea mea

Mi-e sfanta Libertate biciuita
Si fa din mine patima ori stea
Dar nu-i lasa sa ma prefaca-n vita !

Mi s-a urat de-acest sfarsit de veac
Si nu mai am nici lacrima sa-ti scriu,
Mai da-mi putere Doamne, pentru leac,
Sa-mi razbun copiii cat sunt viu...

Cum poate-acest pamant sa ne mai tina ?
Noi suntem primitivii care-am fost,
Purtam cu totii-n spate cate-o vina
Caci vrem mariri si-n zilele de post !

Mai treci din cand in cand si pe la noi
Macar sa stim cum este pe la tine,
Magarii nostri imbraca piei de boi
Ragnind la noi ca sa ne fie bine...

Ori scrie-Ne asa cum fac poetii
Si-ti dam adresa, poate ne gasesti...
Suntem in Piata Universitatii
La kilometrul zero, Bucuresti !

Daniel Ali Salomia - Pe crengile de cires

a inflorit zapada
si stelele au rasarit
mai albe decat iarna...
gerul picta tabloul
de dragoste
urland
gradina inflorea
razand
sub urma
pasilor tai,
iar Tu
cu bratele deschise
ma asteptai...
de fericire
lacrimi de zapada
ochii imi lacrimau
gradina, stelele,ciresul
si un ghiocel ascuns
gerul picta tabloul
de dragoste
rapus...

Stelian Maria - Libertate te iubim

"Sfanta libertate noi te-am scris cu sange

Si durerea insasi a privit spre noi,
Iar sarutul marii lacrima isi frange
Cand atinge glezna zeilor eroi,

Te-asteptam cu roua, te-asteptam cu dor
Si cu buze arse noptile iti cant,
Sfanta libertate genele imi mor,
Hai, intinde-ti manasi pe-acest pamant,

Muntii se inclina sa-ti sarute trupul,
Pomii dau in floare doar in cinstea Ta,
Libertate sfanta, nu-ti intoarce chipul
Caci sudoarea fruntii inapoi te vrea.

Refren: Libertate te iubim,
Ori invingem ori murim...

Stelian Maria, Piata Universitatii 1990