Radu Adrian Gelu - A ţese pânza vieţii…

Martorul tăcut-s al lacrimilor sfărâmate,
păşind prin esenţe ale marilor idealuri,
în furtună de nisip-n ochii iubirii purtate
prin Carul Mare, fulger molcom-n valuri…

Cu bucăţi zdrenţuite de lună, carismatic,
înfăşor neatinsul fulg pe pleoapa visului,
troienit-n păreri de rău, ca bibelou antic,
arătând lumii, zâmbetul mimat al linxului…

Transpirând la frigul de prin odăile zeilor,
prin cufărul verilor pierdute-n astrală zonă,
stârnesc fluturii cu solzi din platoşa aheilor,
pavăză a-mi fi iubirii cu ochii de gorgonă…

Dormind pe pietrele abisului doar apatic,
maladiv, tot mai-mi adie câte-o speranţă,
pe umerii telurici surpându-se sistematic,
tot ţes o complicată pânză din a vieţii aţă…