Mihaela Aldea - Odata cu marea

am intrat pe fereastra timpului

crăpată în secunde
de căutare
vibraţii spasmodice din albastrul
fiecărui licăr de lumină
neînceput de începuturi
coboară în valuri
şi mă adună din timp
torcând în
fuioare rotunde
veşnicie de nisipuri
în fire ce vor trece
prin clepsidra
primului ocean planetar
să pot ajunge
pe tărâmul tău
scufundat
în tăceri şi-n fantasme
ţesut din alge virgine

îngenuncheată
pe valuri de linişte prelungă
acopăr fiecare ţipăt
când pescăruşii
n-au început
zbor peste valuri
pentru că ţipătul lor
fură tăceri din noi
şi construiesc
catarge pentru neputinţă

mi-ai sculptat trepte
din gheţarii de ieri
să cred că pot
coborî mâine
unde tu
închizi porţi
astăzi

sunt tăcută
ca o mare calmă
înainte de
furtună.