Radu Adrian Gelu - E fior, sau blestem…

Sub cer albastru pur, zadarnică-i zvâcnirea,
în amiaza adormită, scăldată-n mustul solar,
a gândurilor muguri rătăciţi căutând iubirea,

când seninul de sus curge-n ochi ca amar…

Cu sufletul de mână, în destinu-mi călător,
îmi chem ciclic gândul, în gândul din gând,
în vârtej de şoapte-n tâlc d-amor mistuitor,
scurgându-mă în tăceri, clipele însumând…

Cu ochii-n cer, încrâncenat-n efort tot stau,
a-mi privi gândurile-n ceasul plin de miere,
rătăcite-n ghemuri încâlcite ce visele cifrau,
vrând fraze a toarce velinţă, dorului şedere…

În minte mă încearcă: e fior… sau blestem,
în abstractul memoriei drum, a dori iubirea,
pe margini de tristeţi a sprijini capul solemn,
de-atâta caznă, zbuciumul tremură rostirea…